Andrei Vochin analizează meciul Steaua – FC Braşov / Două Stele

Trupa lui Lăcătuş ne-a arătat ambii obraji. Unul palid, altul rumenO vorbă din fotbal spune că o echipă joacă atît cît o lasă adversarul să o facă. Partida din Ghencea, de duminică seară, se încadrează perfect în teorie.Braşovul a venit la Bucureşti conştient de forţa Stelei pe propriul teren. Şi-a modificat sistemul de joc etalat în prima etapă, a renunţat la unul dintre atacanţi pentru a-şi betona mijlocul terenului. Şi-a coborît centrul de greutate spre poarta lui Stelea, a închis flancurile şi a pus 3 mijlocaşi centrali, Paolo Adriano, Măldărăşanu şi Ilyeş, să schimbe garda în jurul cercului median. S-a creat astfel, în acea zonă, o aglomerare ca-n trenurile indiene, prin care baloanele au trecut cu mare greutate spre careul oaspeţilor.

Trupa lui Lăcătuş ne-a arătat ambii obraji. Unul palid, altul rumen

O vorbă din fotbal spune că o echipă joacă atît cît o lasă adversarul să o facă. Partida din Ghencea, de duminică seară, se încadrează perfect în teorie.

Braşovul a venit la Bucureşti conştient de forţa Stelei pe propriul teren. Şi-a modificat sistemul de joc etalat în prima etapă, a renunţat la unul dintre atacanţi pentru a-şi betona mijlocul terenului. Şi-a coborît centrul de greutate spre poarta lui Stelea, a închis flancurile şi a pus 3 mijlocaşi centrali, Paolo Adriano, Măldărăşanu şi Ilyeş, să schimbe garda în jurul cercului median. S-a creat astfel, în acea zonă, o aglomerare ca-n trenurile indiene, prin care baloanele au trecut cu mare greutate spre careul oaspeţilor.

Lăcătuş n-a stat nici el cu mîinile în sîn. Titularizarea lui Neaga, revenirea la 4-2-3-1 şi reabilitarea lui Lovin au fost elementele-surpriză ale Fiarei. Plus, libertatea oferită lui Ovidiu Petre, mijlocaşul care avea să apară la construcţie, pe zone laterale, şi la finalizare mult mai des ca altădată. Cu toate astea, barajul lui Lucescu a rezistat fără probleme pînă la gafa cuplului Rui Duarte – Stelea.

Explicaţia sterilităţii Stelei în prima repriză se poate citi şi-n grafică. Preocupată de faza defensivă, echipa lui Răzvan a stat bine pe teren, a translatat corect după linia mingii şi a rămas compactă, cu o lungime pe care o găsim la echipele europene: 46,1 metri în prima repriză (grafică 1). La fel de adevărat e că Steaua a ţinut o lungime a echipei excepţională în prima parte, 36,7 m !!!, îmbucurătoare pentru faza defensivă, dar problematică pentru atac. Deoarece mai nimeni n-a cerut sau n-a primit în profunzime.

Forţat să rişte la 0-1, Lucescu a lăsat un fundaş la cabine, a păstrat 4 mijlocaşi şi a folosit două vîrfuri. Chiar dacă a egalat, impresia e că Steaua a controlat autoritar repriza. Pentru că a căpătat spaţii. Braşovul a pierdut 10 metri!!! din lungimea echipei (grafică 2), spaţiu în care oamenii lui Lăcătuş au început să zburde. Sigur că, nefiind ştiinţă exactă, meciul se putea termina şi egal. Numai că, judecînd după situaţia din repriza a doua, reflectată în cifrele din tabelul de mai jos, victoria Stelei poate evada cu uşurinţă din patria norocului unui gol venit în final pentru a se stabili în ţinutul justeţii. Rămîne însă o întrebare: pe care Stea să mizăm în Europa? Pe cea fadă din prima jumătate de oră sau pe cea exuberantă din repriza secundă?