Nepotrivire de caracter

Spania a dărîmat din nou armata rusă pentru că stilul de joc propus de Hiddink devine nul în faţa unei echipe cu excelenţi pasatori precum cea a lui AragonesDe cîte ori n-aţi auzit vorbindu-se în fotbal, în sport în general, de un complex de inferioritate? O justificare de ordin psihologic pentru o realitate dură prezentată de tabela de marcaj. Aşa încearcă Rusia să-şi exhibe slăbiciunile din faţa Spaniei (0-3). E cam ceea ce făceam noi de fiecare dată cînd Iugoslavia ne tăia craca de sub picioare.

Spania a dărîmat din nou armata rusă pentru că stilul de joc propus de Hiddink devine nul în faţa unei echipe cu excelenţi pasatori precum cea a lui Aragones

De cîte ori n-aţi auzit vorbindu-se în fotbal, în sport în general, de un complex de inferioritate? O justificare de ordin psihologic pentru o realitate dură prezentată de tabela de marcaj. Aşa încearcă Rusia să-şi exhibe slăbiciunile din faţa Spaniei (0-3). E cam ceea ce făceam noi de fiecare dată cînd Iugoslavia ne tăia craca de sub picioare.

1-7 e scorul dublei Rusia – Spania de la acest Euro
Explicaţia poate avea un sîmbure de adevăr. O presiune suplimentară venită dintr-o tradiţie nefastă dictează trendul unor rezultate proaste. Dar numai o astfel de justificare ar fi suficientă pentru a lămuri enorma diferenţă între jocul Rusiei în faţa Olanda şi cel din faţa Spaniei? Cu siguranţă, nu!

Rusia lui Hiddink, la fel ca şi Coreea lui Hiddink, sau Australia lui Hiddink, sau PSV-ul lui Hiddink, e o echipă care trăieşte din lecţia presingului şi a contrapresingului. O trupă agasantă în terenul advers, care apasă pe adversar, îl forţează să greşească, îi fură mingea mai aproape de poarta sa şi astfel poate crea cu uşurinţă situaţii de unu la unu cu adversarul. Situaţii în care să sară în ochi un Arşavin, de exemplu, năucitor într-o astfel de postură. Aşa asigură Hiddink showul.

Presing anulat
L-aţi văzut pe Arşavin joi? Nu, pentru că în fotbalul de azi, oricît de bun ar fi individul, devine nul în lipsa grupului. Iar grupul? Grupul n-a mai existat, pentru că n-a mai putut face presing. De ce? Pentru că ruşii au avut în faţă un adversar care ştia să iasă din încercuire graţie calităţii de pasatori a majorităţii jucătorilor. Cu mingea la picior Iniesta nu-i Engelaar, Silva nu-i De Jong.  Astfel, ibericii au eliminat din joc dintr-un foc 3-4 adversari plecaţi în presiune, cîştigînd apoi tot spaţiul de manevră la mijloc şi în faţă.

89% procentaj de reuşită în pasarea mingii avea Xavi după prima jumătate de oră de joc.
Fără reuşită în presing, Rusia a devenit o echipă de pluton. Şi-a păstrat permisivitatea arătată şi cu Olanda (28 de şuturi primite atunci, 20 joi seară), dar n-a compensat cu reuşita ofensivă (26 atunci, doar 8 contra Spaniei), astfel că scorul din grupe aproape s-a repetat. Complex de inferioritate? Nu, ci o incompatibilitate tactică insurmontabilă. Un stil pe care nu-l poţi dovedi. O nepotrivire de caracter care a avantajat Spania, echipa cu cea mai creativă linie de mijloc de la acest turneu final. Fără ca asta să însemne automat şi triumful suprem. Germania va propune alt stil.