Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

My friend, Cipru!

Insularii au fost doar un sparring-partner modest. Concluziile trebuie trase plecînd de la acest adevăr.Dacă vrem să nu ne furăm singuri căciula, ar trebui să privim meciul de miercuri de la Constanţa nu ca pe unul contra unei alte selecţionate, ci precum un joc-test împotriva unei formaţiii de tineret sau a unei divizionare C. Cipru, sau My friend, Cipru!, dacă vreţi, s-a postat pe coordonatele sparringului anemic. Fără agresivitate, fără presiune, fără preocupare ofensivă, doar cu o oarecare înclinaţie către limitarea scorului. Forţînd realitatea, în antrenamente acest joc se numeşte 11 contra zero

joi, 17 august 2006, 10:03

Insularii au fost doar un sparring-partner modest. Concluziile trebuie trase plecînd de la acest adevăr

Dacă vrem să nu ne furăm singuri căciula, ar trebui să privim meciul de miercuri de la Constanţa nu ca pe unul contra unei alte selecţionate, ci precum un joc-test împotriva unei formaţiii de tineret sau a unei divizionare C. Cipru, sau My friend, Cipru!, dacă vreţi, s-a postat pe coordonatele sparringului anemic. Fără agresivitate, fără presiune, fără preocupare ofensivă, doar cu o oarecare înclinaţie către limitarea scorului. Forţînd realitatea, în antrenamente acest joc se numeşte 11 contra zero

0 şuturi pe spaţiul porţii au expediat ciprioţii

Dacă selecţionerul pleacă de la această judecată, testul poate deveni util. Mi-a plăcut că băieţii au jucat ca la un meci oficial, că am ajuns de multe ori la poarta adversă, a declarat Piţurcă la final. Amicalul însă ar trebui să scoată în evidenţă şi alte aspecte.

1. Joacă omul în formă sau titularul de pînă acum?
Cînd spui că Niculae şi Dică au suplinit bine absenţele lui Mazilu şi Cociş e clar că selecţionerului porneşte de la ideea 11-lui care a încheiat sezonul trecut. Dar sezonul trecut înseamnă acum 9 luni. Timp în care Niculae şi Dică au ajuns cu Rapid şi Steaua departe în Cupa UEFA, au marcat mult, în timp ce titularii, nu din vina lor, fie n-au echipă, fie ea se numeşte Tiraspol.

2. E suficient să ai ocazii?
Piţurcă s-a declarat nemulţumit la final pentru numărul mare de ratări, dar a dat-o pe superstiţie: Poate că tot răul e spre bine. Adică n-au intrat acum, o să intre cu bulgarii. Contra unui adversar atît de slab, uşurinţa cu care tricolorii au ajuns la finalizare e înşelătoare. Problema e însă că, şi aşa, rata de (ne)reuşită este alarmantă. La ultimul CM, eficacitatea a fost de 30 % (una din 3 ocazii a fost transformată). Miercuri seară, România a avut un procentaj de reuşită de numai 11%.

17 situaţii de poartă au avut tricolorii, dar au transformat doar două

3. Apărarea n-a permis atac advers sau atacul advers n-a deranjat apărarea?
E bine că adversarul a fost facil, pentru că Piţurcă a putut roda două sisteme de joc pe parcursul aceluiaşi meci. 4-2-3-1 în prima repriză, 4-3-3 în a doua. Dacă mecanismul ofensiv a fost rulat, sistemul defensiv nu poate fi cuantificat încă. |n cifre seci, faptul că adversarul n-a ajuns decît o dată la poarta noastră (fază ce a dezvăluit o greşeală de plasament a lui Raţ, care a strîns prea mult în centru) ar trebui să ne bucure. Numai că pe 2 septembrie, la Constanţa, nu ne vor vizita Okas şi Nikolaou, ci nişte atacanţi, care anul trecut au fost titulari incontestabili la Atletico Madrid sau Bayern Leverkusen.

Iar mulţi pitici
Una dintre problemele importante ale naţionalei o reprezintă însă, din nou, media de înălţime. Punînd faţă în faţă formaţia folosită de Piţurcă împotriva Ciprului şi cea a lui Stoicikov din meciul cu }ara Galilor se observă o diferenţă de aproape 3 centimetri. Partea proasta e că ea e repartizată uniform, astfel încît în duelurile unu la unu, doar Mutu contra lui Angelov şi Chivu contra lui Iankovici au supremaţie (vezi reprezentarea). Aspectul devine acut în fazele fixe, acolo unde diferenţele de talie se simt cel mai mult. Precum şi cele de gabarit, deoarece, în fotbalul de azi, sînt mai puţini jucători de genul Paul Cazan sau Florin Lovin, înalţi, dar filiformi, şi tot mai mulţi gen Koller, pe care kilogramele se aşază direct proporţional cu centimetri.

70 % din golurile primite de tricolori în precedenta campanie de calificare au venit din faze fixe

Comentează