Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Suflete, bate-mi mintea!

Pe străzile Zurichului m-am hrănit cu optimism. Am stat printre români, am vorbit despre România, am făcut planuri îndrăzneţe. Am discutat despre jocul meschin, dar eficace pînă acum al arhitectului Piţurcă. Am desfăcut beri, dar şi sudoko-ul clasamentului din Grupa Morţii. Am ajuns la concluzia că putem intra în istoria turneelor finale calificîndu-ne mai departe fără gol înscris. Am zis aşa: noi- 0-0 cu Italia şi Olanda, Franţa bătută de Olanda şi egală Italiei în ultimul meci. Noi 3 puncte, francezii şi italienii cîte două. Intersant, nu?

vineri, 13 iunie 2008, 11:42

Pe străzile Zurichului m-am hrănit cu optimism. Am stat printre români, am vorbit despre România, am făcut planuri îndrăzneţe. Am discutat despre jocul meschin, dar eficace pînă acum al arhitectului Piţurcă. Am desfăcut beri, dar şi sudoko-ul clasamentului din Grupa Morţii. Am ajuns la concluzia că putem intra în istoria turneelor finale calificîndu-ne mai departe fără gol înscris. Am zis aşa: noi- 0-0 cu Italia şi Olanda, Franţa bătută de Olanda şi egală Italiei în ultimul meci. Noi 3 puncte, francezii şi italienii cîte două. Intersant, nu?

Mi-am asumat însă şi riscul de a fi nepopular. Ceea ce fac şi acum, pe print şi pe site. Anume să le spun că am depăşit doar nivelul 1, cel mai simplu. Greul abia vine. Că meciul cu Franţa a fost pentru noi cel mai uşor din grupă. Argumentez imediat.

1. Pentru că a fost primul şi toată energia noastră de după tragerea la sorţi s-a canalizat către trupa lui Domenech. Pe şleau, îi visam şi noaptea

2. Pentru că, fizic şi mental, noi am jucat cu ei ca-ntr-o finală, în vreme ce ei au abordat meciul ca unul de campionat. Cu rezerve umane pe bancă şi de energie în plămîni, de vreme ce noi am alergat cu trei mii de metri mai mult ca ei

3. Pentru că mi-e teamă de capacitatea de regenerare a băieţilor noştri. Or putea ei să alerge la fel de mult la doar 4 zile distanţă. Cu excepţia lui Chivu şi a lui Mutu, obişnuiţi cu acest ritm, ceilalţi au probleme. Amintiţi-vă cum arăta Steaua după ce juca în Champions League

Cu 24 de ore înainte de confruntarea cu Italia, merg prin Zurich alături de zeci de români şi vreau să trăiesc din optimismul cu care m-am hrănit. Sufletul mi se duelează cu mintea. Ce bine ar fi s-o bată!

Comentează