Suflete, bate-mi mintea!
Pe străzile Zurichului m-am hrănit cu optimism. Am stat printre români, am vorbit despre România, am făcut planuri îndrăzneţe. Am discutat despre jocul meschin, dar eficace pînă acum al arhitectului Piţurcă. Am desfăcut beri, dar şi sudoko-ul clasamentului din Grupa Morţii. Am ajuns la concluzia că putem intra în istoria turneelor finale calificîndu-ne mai departe fără gol înscris. Am zis aşa: noi- 0-0 cu Italia şi Olanda, Franţa bătută de Olanda şi egală Italiei în ultimul meci. Noi 3 puncte, francezii şi italienii cîte două. Intersant, nu?
Pe străzile Zurichului m-am hrănit cu optimism. Am stat printre români, am vorbit despre România, am făcut planuri îndrăzneţe. Am discutat despre jocul meschin, dar eficace pînă acum al arhitectului Piţurcă. Am desfăcut beri, dar şi sudoko-ul clasamentului din Grupa Morţii. Am ajuns la concluzia că putem intra în istoria turneelor finale calificîndu-ne mai departe fără gol înscris. Am zis aşa: noi- 0-0 cu Italia şi Olanda, Franţa bătută de Olanda şi egală Italiei în ultimul meci. Noi 3 puncte, francezii şi italienii cîte două. Intersant, nu?
Mi-am asumat însă şi riscul de a fi nepopular. Ceea ce fac şi acum, pe print şi pe site. Anume să le spun că am depăşit doar nivelul 1, cel mai simplu. Greul abia vine. Că meciul cu Franţa a fost pentru noi cel mai uşor din grupă. Argumentez imediat.
1. Pentru că a fost primul şi toată energia noastră de după tragerea la sorţi s-a canalizat către trupa lui Domenech. Pe şleau, îi visam şi noaptea
2. Pentru că, fizic şi mental, noi am jucat cu ei ca-ntr-o finală, în vreme ce ei au abordat meciul ca unul de campionat. Cu rezerve umane pe bancă şi de energie în plămîni, de vreme ce noi am alergat cu trei mii de metri mai mult ca ei
3. Pentru că mi-e teamă de capacitatea de regenerare a băieţilor noştri. Or putea ei să alerge la fel de mult la doar 4 zile distanţă. Cu excepţia lui Chivu şi a lui Mutu, obişnuiţi cu acest ritm, ceilalţi au probleme. Amintiţi-vă cum arăta Steaua după ce juca în Champions League
Cu 24 de ore înainte de confruntarea cu Italia, merg prin Zurich alături de zeci de români şi vreau să trăiesc din optimismul cu care m-am hrănit. Sufletul mi se duelează cu mintea. Ce bine ar fi s-o bată!