Fenomenul Dinamo

Într-un timp-record, Mircea Rednic a construit în Ştefan cel Mare trei piloni ai performanţei: echipă, rezultate, credibilitate. Cînd am scris, pe 21 august, un material de analiză a debutului de sezon al cîinilor, cu titlul Linişte, Dinamo joacă!, replicile cititorilor n-au fost blînde cu mine. Baleind de la eşti dus cu pluta! şi te-ai cam aruncat! la corecte afirmaţiile, dar premature, ele exprimau mai degrabă neîncredea în viitorul unui parcurs pe care-l elogiam după doar cîteva etape. Ceea ce sesizasem la sfîrştiul lui Dinamo – Poli 3-1 avea să mi se confirme în timp. Astăzi, pe 3 fronturi de luptă, Cupa UEFA, campionat şi Cupa Timişoreana, cîinii au cifre uluitoare: 20 de victorii, nici o înfrîngere, lider cu 12 puncte avans, calificare şi debut cu victorie în grupele UEFA. Adică şi-au format o echipă, au făcut rezultate şi au credibilitate, de vreme ce acestea din urmă se prelungesc superb din Liga 1 în teritoriul european.

Într-un timp-record, Mircea Rednic a construit în Ştefan cel Mare trei piloni ai performanţei: echipă, rezultate, credibilitate. Cînd am scris, pe 21 august, un material de analiză a debutului de sezon al cîinilor, cu titlul Linişte, Dinamo joacă!, replicile cititorilor n-au fost blînde cu mine. Baleind de la eşti dus cu pluta! şi te-ai cam aruncat! la corecte afirmaţiile, dar premature, ele exprimau mai degrabă neîncredea în viitorul unui parcurs pe care-l elogiam după doar cîteva etape. Ceea ce sesizasem la sfîrştiul lui Dinamo – Poli 3-1 avea să mi se confirme în timp. Astăzi, pe 3 fronturi de luptă, Cupa UEFA, campionat şi Cupa Timişoreana, cîinii au cifre uluitoare: 20 de victorii, nici o înfrîngere, lider cu 12 puncte avans, calificare şi debut cu victorie în grupele UEFA. Adică şi-au format o echipă, au făcut rezultate şi au credibilitate, de vreme ce acestea din urmă se prelungesc superb din Liga 1 în teritoriul european.

1. CURĂŢENIE. Cu asta şi-a început Mircea Rednic munca în Ştefan cel Mare. A eliminat suspiciunile, lăsînd uşa deschisă pentru plecările jucătorilor prea legaţi de foştii conducători, a păstrat ce era valoros şi loial clubului şi a adus piese în care el a avut încredere, chiar dacă păreau culese de pe internet. Cu Moss s-a păcălit, cu Ze Kalanga şi Blay i-a ieşit. Cum şi conducerea l-a lăsat să-şi facă singur echipa, rezultatele n-au întîrziat să apară. Ba s-au înlănţuiut incredibil pentru cantitatea mare de schimbări din vară

2. ORGANIZAREA JOCULUI. Dacă dinspre birouri a primit linişte, Mircea a trebuit să etanşeizeze zgomotul din propriul vestiar. Dacă în apărare şi la linia de mijloc n-a avut mari bătăi de cap, în atac Rednic a trebuit să reziste unei presiuni imense. Trei jucători valoroşi, Niculescu, Dănciulescu, Ganea, trei caractere puternice, dar numai două posturi în echipă, pentru că antrenorul şi-a urmat cu sfinţenie principiul de a avea o echipă sigură, nu doar una ofensivă. Deşi Claudiu a fugit din cantonament înaintea meciului cu Beitar, deşi Ganea şi-a anunţat pelcarea înainte de Beşiktaş, deşi Dănciulescu a mîrîit după derbyul cu Rapid, Rednic a rămas ferm pe poziţie: echipa joacă 4-1-3-2. Asigurată, Dinamo are nu doar cea mai bună apărare din campionat (7 goluri primite), dar şi cel mai bun atac (30 goluri).

3. APORTUL BĂNCII DE REZERVE. Graţie rotaţiei impuse şi respectate de Rednic, Dinamo a devenit o forţă şi prin ajutorul primit de pe bancă. Aproape de fiecare dată, starul lăsat pe dinafara primului 11 a schimbat ceva în soarta meciului. Iar atunci cînd n-au făcut-o ei, a rezolvat cazul Dennis Şerban (cu Steaua).

4. REACŢIE NERVOASĂ. Pentru Dinamo nu toate jocurile au fost drumuri bătătorite din start. Echipa a probat de nenumărate ori că are reacţie nervoasă şi poate face ca scorul să basculeze în favoarea sa. Cu Timişoara şi Rapid (de la 0-1 la 3-1), cu Beitar (de la 0-1, la 1-1), cu Xanthi (de la 0-1 la 4-3) sau cu Farul şi Beşiktaş (cînd a fost egalată la 1, dar a marcat pentru 2-1).

5. ŞANSĂ. Cîrcotaşii pot găsi pete în soare şi traseului Braziliei din ’70, nu doar celui actual al lui Dinamo. Ei vor invoca norocul din meciurile cu Vasluiul, cu Rapidul, cu Beşiktaş, cînd adversarii cîinilor au ratat ocazii imense înainte ca Dinamo să puncteze pentru victorie. Şansa ţine cu cel puternic. Adică cu mine, spunea modestul Mourinho în anul în care elimina cu Porto pe Manchester în ultimul minut şi apoi cîştiga finala Ligii. Probabil, acelaşi lucru l-a repetat şi marţi, după duelul cu Barca. Valabil şi pentru Dinamo.

PS. Cu siguranţă că seria meciurilor fără înfrîngere se va încheia mai devreme sau mai tîrziu, pentru că nu s-a inventat echipa care să bată pe toată lumea. Pe umerii lui Dinamo apasă oboseala accentuată de partidele tari în regim bisăptămînal, subţirimea lotului în zona defensivă şi a mijlocaşilor centrali, presiunea primului eşec. Indiferent ce se va întîmpla de acum înainte, fenomenul Dinamo, adică formarea, în mai puţin de 4 luni, a unei echipe cu rezultate mîngîiate de credibilitate, e real. Iar marele merit îi aparţine lui Mircea Rednic