Superinterviu cu Valeri Gazaev

Revista The Technician, nr. 37 / noiembrie 2007. Interviu tradus de MARIA ANDRIEŞ.Are un zîmbet molipsitor şi are multe motive să zîmbească. Valeri Gazaev, antrenorul de la ŢSKA Moscova, a fost un jucător de top, a cîştigat multe titluri ca antrenor şi deţine acţiuni în industria petrolului. Ca fotbalist, a cîştigat Campionatul European under 23 (1976) şi under 21 (1980), a fost medaliat cu bronz cu selecţionata URSS la Olimpiada din 1980 şi a ridicat Cupa Uniunii Sovietice ca jucător la Dinamo Moscova. A marcat 89 de goluri în 283 de meciuri în prima ligă sovietică. Ca manager, fostul atacant internaţional (opt convocări şi patru goluri pentru URSS) a cucerit titlul în Rusia de patru ori (o dată cu Spartak Alania-Vladikavkaz, celelalte cu ŢSKA Moscova), Cupa Rusiei de trei ori (de fiecare dată cu ŢSKA Moscova) şi a devenit primul antrenor din Rusia care a cîştigat Cupa UEFA (2005), cînd ŢSKA a învins Sporting Lisabona în finală.

Revista The Technician, nr. 37 / noiembrie 2007
MARIA ANDRIEŞ

Are un zîmbet molipsitor şi are multe motive să zîmbească. Valeri Gazaev, antrenorul de la ŢSKA Moscova, a fost un jucător de top, a cîştigat multe titluri ca antrenor şi deţine acţiuni în industria petrolului. Ca fotbalist, a cîştigat Campionatul European under 23 (1976) şi under 21 (1980), a fost medaliat cu bronz cu selecţionata URSS la Olimpiada din 1980 şi a ridicat Cupa Uniunii Sovietice ca jucător la Dinamo Moscova. A marcat 89 de goluri în 283 de meciuri în prima ligă sovietică. Ca manager, fostul atacant internaţional (opt convocări şi patru goluri pentru URSS) a cucerit titlul în Rusia de patru ori (o dată cu Spartak Alania-Vladikavkaz, celelalte cu ŢSKA Moscova), Cupa Rusiei de trei ori (de fiecare dată cu ŢSKA Moscova) şi a devenit primul antrenor din Rusia care a cîştigat Cupa UEFA (2005), cînd ŢSKA a învins Sporting Lisabona în finală.

Originar din Vladikavkaz, Gazaev a fost declarat antrenorul anului în Rusia în 2005, a condus echipa naţională pentru o scurtă perioadă şi a primit Ordinul Prieteniei şi Ordinul de Onoare din partea Guvernului de la Moscova. În anii în care era fotbalist, se spunea despre el că este un vrăjitor al balonului. Şi ca antrenor a produs multe momente de magie, ajungînd unul dintre cei mai de succes tehnicieni din Rusia. Participant la Forumul antrenorilor de la cluburile de elită, organizat de UEFA, în ultimii trei ani şi membru al Grupului de Studii Tehnice al UEFA, în 2006 şi 2007, el este omul cu zîmbetul, este…

VALERI GAZAEV

1. Ce reacţii au fost în Rusia după ce aţi cîştigat Cupa UEFA?Bineînţeles, a fost văzut ca un mare succes, pentru că niciodată un club rusesc nu mai cîştigase un trofeu european. Întreaga naţiune ne-a sărbătorit, plină de recunoştinţă. Preşedintele ţării a dat o recepţie în cinstea noastră, la Kremlin, iar reacţiile oamenilor au fost uimitoare. Am învins pentru că am avut jucători buni, un preşedinte bun şi un antrenor bun (rîde şi zîmbetul lui scînteiază). Angajamentul a fost total şi fiecare şi-a făcut treaba profesionist. Cheia succesului a fost echilibrul – echilibrul între jucătorii noştri brazilieni şi cei ruşi ne-a permis să beneficiem de calităţile fiecăruia dintre ei.

2. Ce sistem de joc utilizaţi la ŢSKA Moscova?Toată cariera mea la ŢSKA, am utilizat aceeaşi formulă, cu trei fundaşi, cinci mijlocaşi şi doi atacanţi. Cei doi mijlocaşi laterali (wing back) s-au achitat întotdeauna şi de sarcinile ofensive, şi de cele defensive. Din 2001, am cîştigat multe trofee jucînd în felul acesta şi jucătorii mei agreează acest sistem de joc. Cel mai important aspect pentru noi e că sîntem foarte bine organizaţi şi responsabili în munca noastră din apărare, fiecare are sarcina lui bine stabilită. Al doilea aspect-cheie este că aliniem cinci jucători la mijloc, nu cantitatea e importantă aici, ci şi calitatea. Putem într-adevăr construi în atac cu ajutorul fotbaliştilor de viteză de pe flancuri. Nivelul înalt al celor doi atacanţi ai noştri completează unitatea echipei şi produce un sistem cu care mă simt foarte în largul meu. Sezonul trecut în Liga Campionilor, am înscris 16 goluri şi am încasat doar patru, deci sistemul funcţionează în cazul nostru. Cred că o linie de trei fundaşi e mai sigură pentru că, în primul rînd şi mai ales, ei ştiu ce trebuie să facă în defensivă şi rămîn pe poziţii, în vreme ce o formaţie de patru poate deveni împrăştiată şi dezechilibrată – în acest caz, ai cantitate, dar pentru mine prima formulă, cu trei, e mai sigură.

3. Aveţi patru brazilieni în echipă. Care sînt avantajele şi dezavantajele?Cînd i-am luat, nu erau faimoşi – erau tineri cînd au venit la noi. De cînd se află aici, s-au maturizat devenind jucători în naţionala Braziliei. În acest moment, ŢSKA este singura echipă care dă patru fotbalişti la selecţionata braziliană. Aceşti jucători au excelente aptitudini tehnice, sînt foarte profesionişti şi reprezintă un mare plus pentru noi, pentru că am cîştigat multe meciuri datorită calităţilor lor. Marele dezavantaj este acela că nu-i avem la dispoziţie cînd pleacă să joace la naţională.

4. Cum v-aţi descrie metodele de antrenament?În primul rînd, ne concentrăm pe intensitate, pentru că fotbalul de azi e foarte rapid şi cu un tempo ridicat. De aceea, antrenamentele mele sînt intense şi centrate pe situaţii de joc. Sigur, muncim mult la capitolul tactică, de asemenea la coordonare şi la fluenţa în joc – aceste elemente sînt combinate. De obicei, incorporez tactica pe care o voi folosi la meci, mă ocup şi de aspectul fizic. Prin urmare, e o abordare combinată, complexă. Facem exerciţii practice de pressing, care sînt istovitoare pentru că îi obligă pe toţi jucătorii să muncească din greu. N-am ţinut niciodată o şedinţă de pregătire mai lungă de o oră şi un sfert, dar cît durează, le cer tuturor să se concentreze foarte mult şi să lucreze într-un ritm apropiat de cel din timpul meciului.

5. Care sînt tendinţele tactice în fotbalul rusesc?Aş spune că sînt aceleaşi ca în restul Europei. Mulţi antrenori folosesc formula 4-4-2 sau 4-3-3, dar calitatea jocului nu e la fel de mare precum cea de la echipele de top din Liga Campionilor. Singurul care nu urmează aceste tendinţe sînt eu. Cele mai multe dintre echipe joacă prudent, construind din apărare şi mizînd pe contraatac – obiectivul lor principal e să nu piardă.

6. Următoarea finală de Liga Campionilor se va disputa la Moscova. La ce ne putem aştepta?Mai întîi, sper că o echipă din Rusia va ajunge în finală. E o mare onoare penru noi să găzduim acest eveniment şi vom face tot posibilul să fie o mare reuşită. Pentru ţara întreagă şi pentru federaţie, organizarea acestei finale reprezintă un progres important. Va atrage atenţia tuturor asupra fotbalului nostru şi sînt sigur că va fi o finală bine organizată, spectaculoasă. Sînt de acord să fie jucată pe iarbă naturală, deşi şi terenul artificial din Moscova e în stare bună. Nivelul organizării va fi ridicat, iar autorităţile noastre se vor mobiliza pentru a-i primi cum se cuvine pe oaspeţi.

7. Credeţi că o echipă din Rusia va fi capabilă să cîştige Liga Campionilor în viitorul apropiat?S-a investit mult în fotbalul din Rusia, inclusiv în infrastructură, iar competitivitatea a crescut, existînd opt sau nouă cluburi la acelaşi standard. Cred că în viitorul apropiat vom fi capabili să avem o echipă în finala Ligii Campionilor. De fapt, în ultimii şase ani ne-am profesionalizat pe deplin în materie de fotbal. În prezent, cunoaştem o perioadă de progres rapid la nivelul jocului. Cred că în cinci ani vom deveni unul dintre primele cinci campionate din Europa. Acum investim în jucători de valoare, tehnicienii de top se îndreaptă spre cluburile noastre, deci tendinţa este spre cel mai înalt nivel al fotbalului european.

8. Care au fost jucătorii şi antrenorii dumneavoastră favoriţi?Consider că fiecare antrenor trebuie să aibă stilul lui. Nu trebuie să ne copiem unii pe alţii – da, îmi place Sir Alex Ferguson şi îi respect munca, dar cheia e să-ţi găseşti propria cale. Oleg Blokhin, cu care am jucat în echipă, a fost un mare fotbalist, la fel şi Lev Iaşin şi, desigur, Valeri Lobanovski a fost un antrenor extraordinar în fosta URSS.

9. Se mai poate vorbi de un stil aparte al fotbalului din Rusia?Nu cred că există un stil rusesc de joc, pentru că avem mulţi fotbalişti şi antrenori străini. Bineînţeles, există un stil sud-american şi un stil european în fotbal, noi încadrîndu-ne în cel din urmă. Poate că a existat un stil sovietic, dar acum, în Rusia modernă, nu se poate vorbi de un stil distinct de joc.

10. Cum abordaţi relaţia cu jucătorii de top?E o mare problemă să lucrezi cu fotbaliştii-vedetă în zilele noastre. Lucrez constant la capitolul psihologie şi am discuţii intense cu jucătorii, încerc să-i fac să înţeleagă că banii reprezintă numai o parte a ecuaţiei. Trebuie, în primul rînd, să muncească pentru numele lor, pentru reputaţie. Nu e o misiune uşoară, dar cred că reuşesc să mă fac cît de cît înţeles. Mă refer de fiecare dată la aspectul uman – sînt fotbalişti de top, dar asta nu înseamnă că se pot comporta oricum. Trebuie să înveţe din experienţe, pentru că le va prinde bine mai tîrziu în viaţă. Periodic, discut faţă-n faţă, de la om la om, cu fiecare dintre jucători. Disciplina strictă în echipă reprezintă una dintre priorităţile noastre, e baza. Apoi urmează discuţiile individuale şi dezvoltarea personală. Sigur, nu-i poţi face pe jucătorii străini (pe brazilieni, de pildă) să iubească Rusia, dar îi poţi convinge să respecte tradiţiile locale şi munca lor ca profesionişti. Brazilienii iubesc Brazilia, normal, prin urmare avem de-a face cu o diferenţă de mentalitate între jucătorii ruşi şi cei sud-americani.

11. Care credeţi că sînt cele mai importante calităţi ale unui antrenor modern?Ca antrenor, ai nevoie să cunoşti cultura căreia îi aparţine fotbalistul şi să reacţionezi ca atare. E foarte important să existe o relaţie foarte bună între antrenor şi jucător, indiferent de locul lor de origine. Tehnicianul trebuie să aibă un caracter puternic şi să fie un bun psiholog. Citesc mult şi mă pregătesc pentru confruntarea cu diverse probleme psihologice. Cînd jucătorii cred că antrenorul lor n-are un caracter puternic, atunci totul poate fi pierdut, chiar dacă tehnicianul posedă toate cunoştinţele tactice şi o abilitate uimitoare de a citi jocul.

12. Vedeţi vreo diferenţă de abordare între fotbalul estic şi cel vestic?Cred că există o diferenţă între Est şi Vest. În Rusia, noi ne aflăm la începutul activităţii profesioniste, incluzînd aici îndatoririle contractuale ale jucătorului, raporturile patron-preşedinte etc. Toate astea sînt noi pentru ruşi, mentalitatea din Est e diferită. Dar văd că lucrurile se schimbă şi, treptat, ne apropiem de standardele din ţările occidentale. În orice caz, trebuie să recunosc că încă există decalaje, deşi respectul pentru jucători şi antrenori creşte de la zi la zi.

13. În opinia dumneavoastră, care sînt cele mai bune şi cele mai proaste trăsături ale fotbalului de astăzi?În ultimii o sută de ani, fotbalul a fost cel mai popular joc, jocul pe care îl iubesc şi eu. Totuşi, m-au dezamăgit unele schimbări asupra lui. Nu sînt de acord cu interpretarea curentă a regulii ofsaidului, pentru că îi face pe mulţi să se teamă şi să joace foarte prudent. E o tendinţă negativă în joc. De asemenea, fotbalul a devenit atît de popular, încît produce invidie, cînd cineva cîştigă prea mulţi bani sau prea multă faimă. Dintr-o perspectivă pozitivă, n-o să uit niciodată ceea ce am simţit cînd am cucerit Cupa UEFA. Să învingi şi să aduni trofee reprezintă o experienţă minunată în fotbal şi atracţia pentru acest sport continuă să sporească în lumea întreagă.

14. Ce va aduce viitorul fotbalului din Rusia şi lui Valeri Gazzaev?Cred că viitorul fotbalului rus e luminos. Mă văd revenind la conducerea echipei naţionale într-o bună zi – mi-ar plăcea să fac ceva pentru ţara mea. Fotbalul de la noi a explodat, cu cinci noi stadioane construite şi cu toată susţinerea care vine şi de la stat, şi din sectorul privat. Oamenii înţeleg rolul fotbalului în societate, aşa că se observă creşterea, începînd de la nivelul ierbii. Multe stadioane sînt pline la meciuri , iar managementul la nivelul cluburilor s-a îmbunătăţit. Victoria noastră în Cupa UEFA a dat un impuls fotbalului în şcoli – puştii vor să joace şi sînt convinşi, după succesul nostru, că echipele din Rusia sînt capabile să învingă.