De ce e bine

Nu e un paradox căutat cu lumînarea, nici o dorinţă nebună de a ieşi din obişnuit. Această grupă a morţii hărăzită de Didier Deschamps se poate transforma într-una a vieţii. De ce? Pentru că echipa naţională a României, aşa cum a arătat ea pe parcursul preliminariilor, e una reactivă. O formaţie născută din ambiţie, clădită pe muncă şi hrănită cu eroism. O garnitură care se simte excelent atunci cînd e atacată, pentru că se apără scrîşnind din dinţi, şi care contraatacă cu parcimonie-n gesturi şi generozitate în eficienţă.

Nu e un paradox căutat cu lumînarea, nici o dorinţă nebună de a ieşi din obişnuit. Această grupă a morţii hărăzită de Didier Deschamps se poate transforma într-una a vieţii. De ce? Pentru că echipa naţională a României, aşa cum a arătat ea pe parcursul preliminariilor, e una reactivă. O formaţie născută din ambiţie, clădită pe muncă şi hrănită cu eroism. O garnitură care se simte excelent atunci cînd e atacată, pentru că se apără scrîşnind din dinţi, şi care contraatacă cu parcimonie-n gesturi şi generozitate în eficienţă.

În fotbal, ca-n orice alt sport practicat în debut de secol 21, nu doar muşchii joacă un rol important, ci şi mintea. A manevra intelectul adversarului poate însemna a cîştiga meciul. În acest context, mi-e greu să cred că francezii, italienii şi olandezii îşi vor face calculele de calificare cu un alt rezultat decît victoria în faţa românilor. Bingo! Asta ne şi trebuie. Din postura de outsideri am construit marile victorii cu Columbia şi Argentina de la World Cup ’94, după cum din postura de mari favoriţi am pierdut, tot acolo, cu Elveţia.

Problema principală a lotului lui Piţurcă nu va fi neapărat valoarea adversarului, cît capacitatea noastră de a fi eroici de două ori pe săptămînă. Posada a fost la 1330, Rovine la 1394, Podul Înalt la 1475. Între ele am avut de fiecare dată nişte zeci de ani de refacere. Acum, între Franţa, Italia şi Olanda nu vom avea decît cîte 3 zile libere.