Recordul de iubire

Astăzi, cu greu ţi-ai imagina. Sfîrşit de iarnă 1985. Două meciuri de importanţă şi de tradiţie. Steaua – Rapid, în deschidere, cu Lăcătuş, Piţurcă, Boloni, Manu sau Goanţă printre protagonişti, Dinamo – Sportul, cu Hagi, Mircea Sandu, Augustin, Andone între capetele de afiş. TVR, singura staţie din ţară, nu televiza meciul. Un stadion plin ochi, refulînd spectatori. Anunţuri disperate de la staţie cum că partidele se dau la TV. Minciuni, dezinformare, suporteri ajunşi tîrziu încercînd să iasă din ambuscadă şi să plece spre casă pentru a vedea măcar la televizor ceva din meciuri.Suporteri întorşi de acasă pentru a comunica adevărul. Meciurile nu se transmiteau. Nebunie, oameni călcîndu-se în picioare, coborînd pe pista plină de zăpadă a arenei. Oameni între băncile de rezerve, oameni în spatele porţilor pînă la linia de fund. 120.000 de suflete ciorchine. Record absolut pentru România. Haz de necaz. Bulgări aruncaţi dinspre tribune către suporterii din faţa gropii de sărituri care le obturau vederea. Bulgări din spatele porţii către Ţeţe Moraru, portarul lui Dinamo, stresat şi de incisivitatea atacanţilor Sportului, dar şi de fanii care-l bombardau cu zăpadă. Farmec şi romantism, culori fotbalistice într-un cenuşiu comunist. Ăsta a fost pentru români stadionul ’23 August’.

Astăzi, cu greu ţi-ai imagina. Sfîrşit de iarnă 1985. Două meciuri de importanţă şi de tradiţie. Steaua – Rapid, în deschidere, cu Lăcătuş, Piţurcă, Boloni, Manu sau Goanţă printre protagonişti, Dinamo – Sportul, cu Hagi, Mircea Sandu, Augustin, Andone între capetele de afiş. TVR, singura staţie din ţară, nu televiza meciul. Un stadion plin ochi, refulînd spectatori. Anunţuri disperate de la staţie cum că partidele se dau la TV. Minciuni, dezinformare, suporteri ajunşi tîrziu încercînd să iasă din ambuscadă şi să plece spre casă pentru a vedea măcar la televizor ceva din meciuri.

Suporteri întorşi de acasă pentru a comunica adevărul. Meciurile nu se transmiteau. Nebunie, oameni călcîndu-se în picioare, coborînd pe pista plină de zăpadă a arenei. Oameni între băncile de rezerve, oameni în spatele porţilor pînă la linia de fund. 120.000 de suflete ciorchine. Record absolut pentru România. Haz de necaz. Bulgări aruncaţi dinspre tribune către suporterii din faţa gropii de sărituri care le obturau vederea. Bulgări din spatele porţii către Ţeţe Moraru, portarul lui Dinamo, stresat şi de incisivitatea atacanţilor Sportului, dar şi de fanii care-l bombardau cu zăpadă. Farmec şi romantism, culori fotbalistice într-un cenuşiu comunist. Ăsta a fost pentru români stadionul ’23 August’.