Conducerea înseamnă influenţă

Diferenţa dintre jocul Stelei cu Rădoi şi cel cu Reghecampf e cea dintre un grup condus de un manager şi cel manageriat de un lider

„Chiar vorbeam cu Mirel, după meciuri, şi ne miram şi noi de aceste schimbări. Şi de diferenţele dintre cum jucau fotbaliştii. Pe mine m-a deranjat că după primul meci cu noul antrenor jucătorii spuneau că au altă atitudine. De ce ziceau asta? Poate Reghe are un stil apare de a-i motiva”, a declarat Nicolae Dică la Dolce Sport. Probabil că dacă agenda televiziunilor nu era umplută cu numeroasele mişcări pe piaţa transferurilor, vorbele „Dicanului” ar fi tăvălit un imens bulgăre al scandalului. El nu spune făţiş, însă cei mai mulţi înţeleg că în spatele semnelor lui de mirare şi de întrebare s-ar ascunde chestiuni ilicite. Unii vorbesc de doping, alţii de influenţări de rezultate prin intermediul jucătorilor proprii sau adverşi reprezentaţi de soţie. În cazul de faţă, mai pe şleau, că sub Rădoi steliştii ar fi lăsat-o mai moale, iar abia o dată cu revenirea lui Reghecampf ar fi jucat la adevărata lor valoare.

Eu citesc această transformare într-o altă cheie, pe care specialiştii o numesc arta de a conduce. Un unghi de vedere ce diferenţiază foarte clar managerul de lider. Sînt convins că şi Mirel, chiar lipsit de experienţă, antrenează bine, aşa cum o face şi Reghe. Fiecare cu filozofia lui. Rezultatele sînt diferite pentru că, deocamdată, primul doar antrenează, iar celălalt s-a impus ca lider.

Conducerea înseamnă influenţă. Marii antrenori de la noi şi de aiurea au avut acest dar, pe care şi l-au şlefuit în timp şi au profitat de el. Interesul unui Lucescu, Ferguson, Mourinho nu s-a limitat doar la terenul de antrenament, ci la toate departamentele dintr-un club: salarii, transferuri, politică de club. Chiar şi viaţă personală a angajaţilor. Ei au fost cei care au forţat, prin influenţă la patron, rezolvarea unor situaţii aparent fără legătură cu fotbalul.

În 2011, Cosmin Olăroiu, mentorul lui Rădoi, revenea în România într-o vacanţă, prelua Steaua aflată într-o situaţie jenantă în campionat, dar calificată în semifinalele Cupei. Dintr-o dată, cam ca acum, aceiaşi fotbalişti au început să joace alt fotbal. În 3 săptămîni au cîştigat Cupa. L-am întrebat atunci pe Oli ce a putut să schimbe aşa rapid.

„Atmosfera”, mi-a răspuns enigmatic. Şi a completat imediat: „Nu doar la echipă, ci în club”. Am aflat că plătise din buzunar oameni ce nu-şi mai luaseră salariile de luni bune: de la magaziner la femei de serviciu, de la îngrijitori de gazon la masori. Deodată atmosfera s-a degajat, ei au început să muncească altfel pentru jucători, iar lucrul ăsta, împreună cu discursul unui lider ca Oli, a schimbat totul.

Oamenii nu doresc să fie administraţi. Oamenii vor să fie conduşi. Simplul antrenor administrează, liderul conduce. Inspiră subordonaţii. Creează discipoli, aşa cum a făcut Oli cu Rădoi. Aşa cum a reuşit Reghe cu Pintilii, Bourceanu, Popa ş.a. În plus, are o puternică abilitate de a face faţă conflictelor, atît celor cu patronul, cît şi celor cu exteriorul. Oamenii simt că el, liderul, se bate pentru ei. Să trăiască mai bine, să fie plătiţi mai bine, ca să poată munci mai bine. Vorba unui fost preşedinte al Hyatt Hotels, redată cu ani în urmă de revista Newsweek: „Dacă am învăţat ceva în cei 27 de ani de cînd lucrez în industria serviciilor, este asta: 99 la sută dintre angajaţi vor să lucreze bine. Dacă reuşesc sau nu, aceasta depinde în primul rînd de persoana pentru care muncesc”.