Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Hagi, spre deosebire de Mourinho

Plecarea lui Gică a stîrnit compasiunea tuturor. Cea a lui Jose îngrijorare în rîndul fanilor şi bucurie în tabăra adversarilor. Londra. Abramovici are a nu ştiu cîta discuţie cu Mourinho. Cu o voce joasă, de Vito Corleone sosit din miezul Siberiei îi şuieră la ureche lui Jose. ‘Am şi eu o mare rugăminte la tine. Una singură. Shevcenko să nu mai lipsească din prima echipă. Nici după ce intră Drogba. Poţi să mă ajuţi?’. Portughezul nu-şi oferă nici o secundă de răgaz. ‘Mă tem că nu’, e răspunsul lui.Miliardarul nu pare mirat de reacţia tehnicianului. Doar o mai auzise de atîtea ori. Planul doi urma să fie pus în funcţiune. ‘Auzi, Jose, dar nu vrei tu să cam pleci de la Chelsea?’. Era pentru prima oară cînd Mourinho primea frontal cererea de demisie. Cu un calm britanic altoit cu umor latin, tehnicianul şi-a ţuguiat buzele şi a dat din cap a nu. Ferm.Abramovici bănuia că va avea meci cu o stîncă. Cu un om atît de stăpîn pe el şi pe meseria lui încît să nu scape aşa de uşor. Era pregătit însă să meargă mai departe. ‘Atunci, apelăm la ce zice contractul!’.Nici o cută pe faţa lui Jose. Ştia la ce să se aştepte din momentul în care semnase. Pentru el dragostea faţă de culorile clubului nu e scrijelită pe copaci, ci e trecută, punct cu punct, în contract. El, nimeni în fotbal ca jucător, dar unic ca antrenor, el, făuritorul de echipe şi cîştigătorul a tot ce se putea cîştiga, ‘The Special One’, cum îi zic toţi, a avut minte ca să nu judece cu sufletul. Şi i-a scris lui Abramovci în acte clauza pentru eventualul moft al patronului. Ţineţi-vă bine! 20 de milioane de lire.Miliardarul citise actul. Ca să-şi facă plăcerea de a selecţiona din lojă ce jucător doreşte l-a anunţat imediat pe portughez că banii sînt în cont. Acesta a acceptat şi aşa s-a încheiat povestea dintre cel mai bun antrenor din lume şi cel mai bogat investitor din fotbal.Bucureşti. În tot acest timp, Hagi a trăit momente similare. Dar a greşit din prima clipă. Spre deosebire de Mourinho, el fusese un jucător imens. Spre deosebire de Mourinho, el nu reuşise ca antrenor. Spre deosebire de Mourinho, el a judecat cu sufletul, nu cu mintea. Spre deosebire de Mourinho, el n-a refuzat din prima clipă şi de fiecare dată cererea patronului. Spre deosebire de Mourinho, el n-a avut de partea sa jucătorii. Poate şi de aceea, spre deosebire de Mourinho, demisia lui Hagi a stîrnit compasiunea tuturor. Iar cea a portughezului îngrijorarea fanilor de pe ‘Stanford Bridge’ şi extazul celor de pe ‘Anfield’, de pe ‘Emirates’, sau din Teatrul Viselor.

vineri, 21 septembrie 2007, 5:37

Plecarea lui Gică a stîrnit compasiunea tuturor. Cea a lui Jose îngrijorare în rîndul fanilor şi bucurie în tabăra adversarilor. Londra. Abramovici are a nu ştiu cîta discuţie cu Mourinho. Cu o voce joasă, de Vito Corleone sosit din miezul Siberiei îi şuieră la ureche lui Jose. ‘Am şi eu o mare rugăminte la tine. Una singură. Shevcenko să nu mai lipsească din prima echipă. Nici după ce intră Drogba. Poţi să mă ajuţi?’. Portughezul nu-şi oferă nici o secundă de răgaz. ‘Mă tem că nu’, e răspunsul lui.

Miliardarul nu pare mirat de reacţia tehnicianului. Doar o mai auzise de atîtea ori. Planul doi urma să fie pus în funcţiune. ‘Auzi, Jose, dar nu vrei tu să cam pleci de la Chelsea?’. Era pentru prima oară cînd Mourinho primea frontal cererea de demisie. Cu un calm britanic altoit cu umor latin, tehnicianul şi-a ţuguiat buzele şi a dat din cap a nu. Ferm.

Abramovici bănuia că va avea meci cu o stîncă. Cu un om atît de stăpîn pe el şi pe meseria lui încît să nu scape aşa de uşor. Era pregătit însă să meargă mai departe. ‘Atunci, apelăm la ce zice contractul!’.

Nici o cută pe faţa lui Jose. Ştia la ce să se aştepte din momentul în care semnase. Pentru el dragostea faţă de culorile clubului nu e scrijelită pe copaci, ci e trecută, punct cu punct, în contract. El, nimeni în fotbal ca jucător, dar unic ca antrenor, el, făuritorul de echipe şi cîştigătorul a tot ce se putea cîştiga, ‘The Special One’, cum îi zic toţi, a avut minte ca să nu judece cu sufletul. Şi i-a scris lui Abramovci în acte clauza pentru eventualul moft al patronului. Ţineţi-vă bine! 20 de milioane de lire.

Miliardarul citise actul. Ca să-şi facă plăcerea de a selecţiona din lojă ce jucător doreşte l-a anunţat imediat pe portughez că banii sînt în cont. Acesta a acceptat şi aşa s-a încheiat povestea dintre cel mai bun antrenor din lume şi cel mai bogat investitor din fotbal.

Bucureşti. În tot acest timp, Hagi a trăit momente similare. Dar a greşit din prima clipă. Spre deosebire de Mourinho, el fusese un jucător imens. Spre deosebire de Mourinho, el nu reuşise ca antrenor. Spre deosebire de Mourinho, el a judecat cu sufletul, nu cu mintea. Spre deosebire de Mourinho, el n-a refuzat din prima clipă şi de fiecare dată cererea patronului. Spre deosebire de Mourinho, el n-a avut de partea sa jucătorii. Poate şi de aceea, spre deosebire de Mourinho, demisia lui Hagi a stîrnit compasiunea tuturor. Iar cea a portughezului îngrijorarea fanilor de pe ‘Stanford Bridge’ şi extazul celor de pe ‘Anfield’, de pe ‘Emirates’, sau din Teatrul Viselor.

Comentează