Negoţul de copii

Tinerii noştri sînt ademeniţi şi vînduţi în străinătate fără a fi complet pregătiţi pentru ce-i aşteaptă acolo. Doar banul dictează

Ştirea începutului de an a venit de la Barcelona. Nu, nu de la Costel Gâlcă, intrat bine în pîine la Espanyol şi care arată că nu este, aşa cum îl considerau unii, doar un antrenor de uz intern, ci un tînăr tehnician care îşi dă măsura valorii şi în afara graniţelor. Vestea vine dinspre marea rivală a „papagalilor”, care, se zvoneşte, l-ar vrea pe proaspătul debutant în prima noastră reprezentativă, Andrei Ivan. La început pentru formaţia secundă, care evoluează în al treilea eşalon spaniol. Mai mult, Gică Craioveanu întăreşte informaţia, anunţînd că Gerard Lopez, secundul Barcelonei B, apreciază calităţile native ale lui Ivan. „Este un jucător care e în vederile lor. Îl consideră foarte interesant, de viitor. E un jucător pe stilul Barcelonei, e bun unu contra unu, e foarte rapid” e descrierea relatată de Gică.

Evident că murmurul ăsta din jurul său i-a ajuns la urechi şi tînărului, care zilele trecute a împlinit 19 ani. Reporterii televiziunilor l-au găsit deunăzi la vizita medicală a CSU Craiova şi l-au supus unui interviu. Răspunsurile băiatului mi-au stîrnit compasiune şi mi-au certificat încă o dată că puştii ăştia ai noştri, hărăziţi de Dumnezeu cu atîta talent, nu beneficiază şi de un sistem educaţional care să le pună în valoare bogăţia lor genetică.

Cu microfonul în nas şi cu perspectiva unui transfer-bombă la Barcelona, copilul a bîjbîit în răspunsuri. Fără a avea date concrete, şi unui expert în comunicare îi e dificil să însăileze vorbe explicative, cu sens şi consistenţă, darămite unui june aruncat în apa învolburată a industriei media. „Din cîte se spune, sper să se facă transferul. Dar vom vedea la sfîrşitul lunii. Voi face faţă. Sper să fac faţă, chiar la echipa secundă, nu ajunge acolo oricine. Sper să fiu pe bancă la meciuri şi să joc” a fost unul dintre răspunsurile lui Andrei, care, pe lîngă faptul că nu transmite nici un mesaj, reliefează confuzia în care a fost imersat de cei din jurul lui, ce-l văd doar ca pe o nepreţuită sursă rapidă de cîştig.

Nu, Ivan nu avea ce să caute în faţa jurnaliştilor, la vîrsta şi lipsa lui de experienţă, fără a fi antrenat un pic şi în domeniul comunicării. Se ştia tema zilei, se bănuia că jurnaliştii vor fi interesaţi de acest subiect, iar Andrei trebuia să fie pregătit pentru a nu fi pus în situaţia de a bălmăji ceva despre o situaţie ambiguă. Din păcate însă, preocuparea pentru prepararea copiilor sub toate aspectele (iar comunicarea în 2016 ar trebui să fie materie de bază), nu doar cele tehnico-tactice, lasă mult de dorit în România.

Şi acesta este unul dintre motivele pentru care tinerii jucători români nu reuşesc să se impună în exterior. Uitaţi-vă la majoritatea celor care au fost vînduţi rapid, pentru a resuscita financiar cluburile care i-au crescut, şi care, din cauza lacunelor de tot soiul, nu reuşesc să se impună şi să continue ascendent drumul carierei lor peste hotare! Uitaţi-vă la copiii care pleacă la 16 ani spre cele mai tari cluburi europene şi apoi, după numai un an-doi, număraţi-i pe cei despre care se mai aude ceva! Amintiţi-vă de Cristi Manea, cel mai tînăr debutant în istoria naţionalei, vîndut, chipurile, la Chelsea, dar care nu joacă nici la Mouscron! De Mitriţă care stă pe bancă la Pescara. De Nica, plecat de la Dinamo şi care a jucat la Atalanta, Cesena şi Avellino vreo 15 meciuri în 3 ani. Şi mă opresc aici, deşi aş mai avea cîteva zeci de exemple. Cu speranţa ca Ivan să nu fie ultimul pe listă.