Ovidiu, să nu uiți datoria!

Hațegan e primul arbitru de centru român care va oficia la un mare turneu final de după Revoluție

Din păcate pentru noi, decizia de marți a Comisiei de Arbitri a UEFA devine istorică. Din păcate, pentru că ajunseserăm cu arbitrajul într-un asemenea hal încît o țară ca a noastră, cu tradiție și performanțe uriașe în domeniu, să fie uitată mai bine de un sfert de secol, să fie ignorată de la marile festivaluri fotbalistice ale lumii. Spațiul care a dat lumii civilizate „centrali” de talia lui Nicolae Rainea, Andrei Rădulescu, Ioan Igna, cu toții prezenți la turnee finale mondiale, sau a lui Ion Crăciunescu, singurul premiant din ultimele 3 decenii în calitate de conducător al unei finale de Champions League, a decăzut în ochii forului european pînă acolo încît nu ne-a mai luat în calcul din 1988, de cînd Igna fluiera semifinala CE din Germania.

Ovidiu Hațegan e cel care a reînnodat tradiția arbitrajului românesc în competițiile de lux ale fotbalului și pentru asta merită toate aplauzele. A izbutit ceea ce alții n-au fost în stare. Alții care, să mă scuze proaspătul premiant, au fost mai talentați ca el. Eu i-am prins arbitrînd și pe Crăciunescu, și pe Porumboiu, și pe Salomir, și pe Constantini, și pe Corpodean și, chiar dacă vă cer să admiteți o părere ce nu poate fi cuantificabilă, vă spun că, deocamdată, Ovidiu nu are calitatea intrinsecă de „central” pe care au deținut-o toți aceștia, pentru care un turneu final de acest gen a rămas, poate, singura nerealizare a carierei lor.

Ovidiu are însă altceva peste ei. Are contextul unui Euro cu 24 de echipe și oamenii care l-au înconjurat, l-au promovat, l-au susținut, lucruri de care nici unul dintre cei evocați mai sus n-a beneficiat. Prezența unui arbitru la un asemenea nivel nu e doar o chestiune de talent, ci și de încredere în el și în oamenii care-l recomandă. E o muncă în echipă, pe care o fac toți cei care pot convinge forul european de valoarea, de integritatea nominalizatului. E vorba despre cu totul altceva decît ceea ce s-a întîmplat pînă acum, în ultimii 25 de ani, cînd cei ajunși în structurile europene s-au îngrijit numai pentru a le fi lor bine, pentru a beneficia doar ei de favoruri, pentru a nu agrega și alți români valoroși în elita fotbalului. De ce, odată ajuns în structurile europene, să mai faci lobby pentru vreun conațional? De ce să-ți bați capul pentru a discuta și pentru a recomanda (asta pentru cei care, ajunși acolo, aveau capacitatea de a comunica în vreo limbă cu colegii de comisii) cînd mult mai simplu era să mergi pînă la Nyon, să taci ca lebăda, să-ți iei diurna și să vii acasă la fel cum ai plecat?

În plus de asta, Hațegan are profilul cerut unui oficial de asemenea rang. O structură cu care unii enumerați mai sus nu se pot lăuda. Are un discurs elevat, purtat în cîteva limbi, o prezență distinsă, este un companion plăcut. Pe scurt, un tip subțire, pe care oficialii UEFA îl agreează, îl caută, îl apreciază și-l valorizează. E cam ca la Eurovision, acolo unde noi nu înțelegem nici acum de ce nu reușim să cîștigăm niciodată. Pentru că nu sîntem în stare să ne pliem pe reguli. Bune, rele cum or fi.

De acum înainte, după ce îl vom felicita, va trebui însă să-i reamintim că reprezintă România nu numai în exterior, ci mai ales la interior. Că e dator unui fotbal care l-a propulsat acolo cu prestații de top în campionatul intern. Cu integritate, cu bun-simț, cu corectitudine, cu mult mai multă atenție în luarea deciziilor. Pentru că acum nu mai e doar unul dintre miile de arbitri care au ajuns în Liga 1, ci li s-a alăturat lui Rainea, Rădulescu, Igna, ca doar al patrulea român care fluieră pe Everestul fotbalului.