Ce bine-mi pare, Gică!
Ascensiunea Viitorului lui Hagi arată două lucruri extrem de importante care guvernează, mai nou, fotbalul nostru
Deja nu mai pare conjunctură. Nu mai e întîmplare. Tinde să devină certitudine. Viitorul lui Hagi s-a agățat vîrtos de podiumul Ligii 1 și ne arată etapă de etapă că are resurse să rămînă acolo. Miracol? Nicidecum.
Îmi pare atît de bine să constat și să scriu că tot ce se petrece cu tînărul club din Ovidiu e rodul unui proiect, al unor decizii logice, al unui fir al evenimentelor care a fost proiectat, executat și urmărit cu încăpățînare. Firul creării unui business in sport, așa cum ar fi trebuit să se petreacă demult în tot fotbalul românesc. Hagi nu a promis marea cu sarea ca marii mahări care au intrat în insolvenţă, a făcut exact opusul. S-a limitat la cît are. A dat salarii mai mici, dar le-a dat de fiecare dată. Nu și-a înșelat partenerii, nici pe cei din club, nici cei din mediul de afaceri. Și, cel mai important, și-a construit propria Academie, pepiniera de jucători care să producă materie primă pentru echipa de seniori și, ulterior, bani pentru refinanțarea echipei.
N-a pus căruța înaintea cailor, ci mai întîi și-a construit baza de antrenament, locul unde copiii să poată progresa zi de zi. Unde să locuiască, să se hrănească, să învețe. În plus, din acest sezon, a terminat și stadionul mare din Ovidiu, astfel încît, în sfîrșit, după ani de pribegie în Liga 1, să joace, într-adevăr, acasă. Întîmplător sau nu, finalizarea arenei principale înseamnă și primul an în care echipa nu mai are obiectiv salvarea de la retrogradare, ci prezența în play-off. Întîmplător sau nu, ăsta e primul sezon în care Viitorul nu pierde nici un meci socotit pe teren propriu, face o linie de clasament ce însumează 5 victorii și două egaluri, iar cu 17 puncte e lider detașat în clasamentul meciurilor disputate acasă.
La fel de bine îmi pare că lucrul acesta se petrece cînd fotbalul românesc nu e condus de apropiații lui Gică. Asta-i legitimează și mai bine opera. Dar, în același timp, e și un mare avantaj. Pentru că, în ciuda a ce doresc să acrediteze unii și alții, în sfîrșit, după un sfert de secol, la Federație nu se mai judecă în găști, ci în principii. Nu mai funcționează regulile unora, ci doar regulamentele. Dacă ești bun, cîștigi, dacă nu trebuie să-ți aștepți rîndul și să muncești mai mulți. Lingăii din jurul „Regelui” au încercat să acrediteze ideea că, fiind contracandidată în alegeri, actuala conducere a FRF va face tot posibilul să-l distrugă pe Gică. Mai întîi au avansat varianta că jucătorii nu-i vor mai fi convocați la loturi. Fals, gruparea patronată de Hagi a rămas principalul furnizor de jucători pentru echipele naționale de tineret și juniori. Apoi, au invocat arbitrajul, ca fiind programat să distrugă Viitorul. Nici asta nu le-a ieșit, de vreme ce, spre exemplu, raportul penalty-urile dictate pro și contra e de 5 contra 1. Iar erorile de arbitraj, inerente, sînt, conform statisticilor Gazetei, un pic în favoarea viceliderului.
De fapt, ultimul paragraf, nici nu trebuia să-l scriu. Normalitatea nu trebuie evidențiată. Doar că normalitatea postrevoluționară a fost cu totul alta. Și Gică o știe, chiar dacă nu o va spune probabil niciodată!