Iad în Rai

În ciuda rezultatului excelent, campioana suferă. Dinamo a cîştigat lupta cu Lazio la capitolul eficacitate, dar a pierdut aproape la toate celelalteDacă s-ar fi apucat de fotbal, Einstein ar fi candidat la Balonul de Aur. Atît de relativ este totul în lumea dintre careuri. Hai să ne imaginăm ce răspuns am fi oferit, înainte de Lazio – Dinamo, la întrebarea: vă convine un 1-1? Am fi spus un ‘Da’ mare cît ‘Olimpico’ şi ne-am fi bucurat că destinul ne-a oferit un egal cu gol marcat.Acesta este marele cîştig al turului de marţi seară. Rezultatul, unul care le oferă dinamoviştilor varianta de a nu fi condamnaţi la a înscrie în retur. De a nu căuta cu disperare golul, ca variantă necesară pentru calificare. De a pune presiune pe laziali, obligaţi să înscrie la Bucureşti pentru a putea accede în grupe.Acum, după război, după cîntărirea adversarului şi după configuraţiea meciului, sentimentul neîmplinirii acoperă parcă rezultatul final. Şi, cu el, tendinţa critică. Poate e nedrept, poate e enervant, dar e atît de necesar pentru a nu repeta erorile de la Roma şi în returul de peste două săptămîni.Unde a greşit RednicDinamo n-a mai fost echipa ofensivă de anul trecut, Dinamo n-a mai pasat, Dinamo n-a mai desenat trasee clare, Dinamo nu a existat în faza de atac. Rednic nu poate fi acuzat de accidentările lui Moţi şi Mărgăritescu, de ieşirea lui Zicu din debut sau de forma slabă a lui Cătălin Munteanu, omul care a pierdut aproape toată pregătirea. Rednic poate avea pe conştiinţă doar o supraevaluare a adversarului, care a produs o teamă excesivă în rîndul dinamoviştilor. Cînd a decis să joace cu doi mijlocaşi centrali, Ropotan şi Izvoreanu, el a transmis semnalul pasului înapoi. Greşit, atît timp cît Dinamo nu ştie să se apere, iar Ledesma sau Mauri, oricît de ‘miez’ ar fi ei în jocul lui Lazio, nu au arătat a ‘fuoriclasse’. Cum la accidentarea lui Zicu, omul de înlocuire a fost Opriţa, campioana s-a trezit cu o linie de mijloc formată din 3 jucători puternici, mecanici, dar nicidecum combinativi. Rezultatul?0 a fost numărul centrărilor şi a paselor filtrante oferite de cei 4 mijlocaşi oamenilor din atacAi noştri au călcat în careul lor doar de 12 ori, în timp ce gazdele au măcinat suprafaţa de pedeapsă a lui Lobonţ, unde au intrat cu mingea de 55 de ori! Iar Niculescu, rupt de restul echipei, n-a ajuns să joace decît 21 de baloane în 96 de minute. 9-2 pentru Lazio a fost raportul ocaziilor Unde n-are vină RednicÎn momentul superiorităţii numerice. Una la mînă, pentru că a fost de scurtă durată. Dinamo a avut un om în plus din minutul 74 pînă în 88, iar doi doar 4 minute. Şi această perioadă a amplificat senzaţia de joc prost al dinamoviştilor, de vreme ce adversarul a tras în acest răstimp de 3 ori la poartă, fără ca roş-albii să-l fi deranjat pe Ballotta. A doua la mînă, pentru că Rednic fusese obligat să facă toate înlocuirile, iar aspectul jocului îl schimbă nu atît poziţia indicată jucătorului, cît calităţile sale individuale. Comparaţia dintre Cristea şi ceilalţi colegi ai săi din linia de mijloc e relevantă. Ieşeanul a tras de 4 ori mai mult la poartă decît ceilalţi 3 colegi ai săi, a driblat de 3 ori mai mult, a jucat aproape acelaşi număr de mingi cît toţi 3 la un loc. Una peste alta, a fost singurul jucător de cîmp care a semănat cu el însuşi. Restul au fost desfiguraţi de teamă.29 la 7 pentru Lazio a fost raportul şuturilor la poartă.14% la 3% pentru Dinamo a fost raportul eficacităţii16 atingeri de minge a avut Opriţa în 70 de minute, adică una la 4 minute şi jumătate

În ciuda rezultatului excelent, campioana suferă. Dinamo a cîştigat lupta cu Lazio la capitolul eficacitate, dar a pierdut aproape la toate celelalte

Dacă s-ar fi apucat de fotbal, Einstein ar fi candidat la Balonul de Aur. Atît de relativ este totul în lumea dintre careuri. Hai să ne imaginăm ce răspuns am fi oferit, înainte de Lazio – Dinamo, la întrebarea: vă convine un 1-1? Am fi spus un ‘Da’ mare cît ‘Olimpico’ şi ne-am fi bucurat că destinul ne-a oferit un egal cu gol marcat.

Acesta este marele cîştig al turului de marţi seară. Rezultatul, unul care le oferă dinamoviştilor varianta de a nu fi condamnaţi la a înscrie în retur. De a nu căuta cu disperare golul, ca variantă necesară pentru calificare. De a pune presiune pe laziali, obligaţi să înscrie la Bucureşti pentru a putea accede în grupe.

Acum, după război, după cîntărirea adversarului şi după configuraţiea meciului, sentimentul neîmplinirii acoperă parcă rezultatul final. Şi, cu el, tendinţa critică. Poate e nedrept, poate e enervant, dar e atît de necesar pentru a nu repeta erorile de la Roma şi în returul de peste două săptămîni.

Unde a greşit Rednic
Dinamo n-a mai fost echipa ofensivă de anul trecut, Dinamo n-a mai pasat, Dinamo n-a mai desenat trasee clare, Dinamo nu a existat în faza de atac. Rednic nu poate fi acuzat de accidentările lui Moţi şi Mărgăritescu, de ieşirea lui Zicu din debut sau de forma slabă a lui Cătălin Munteanu, omul care a pierdut aproape toată pregătirea. Rednic poate avea pe conştiinţă doar o supraevaluare a adversarului, care a produs o teamă excesivă în rîndul dinamoviştilor. Cînd a decis să joace cu doi mijlocaşi centrali, Ropotan şi Izvoreanu, el a transmis semnalul pasului înapoi. Greşit, atît timp cît Dinamo nu ştie să se apere, iar Ledesma sau Mauri, oricît de ‘miez’ ar fi ei în jocul lui Lazio, nu au arătat a ‘fuoriclasse’. Cum la accidentarea lui Zicu, omul de înlocuire a fost Opriţa, campioana s-a trezit cu o linie de mijloc formată din 3 jucători puternici, mecanici, dar nicidecum combinativi. Rezultatul?

0 a fost numărul centrărilor şi a paselor filtrante oferite de cei 4 mijlocaşi oamenilor din atac
Ai noştri au călcat în careul lor doar de 12 ori, în timp ce gazdele au măcinat suprafaţa de pedeapsă a lui Lobonţ, unde au intrat cu mingea de 55 de ori! Iar Niculescu, rupt de restul echipei, n-a ajuns să joace decît 21 de baloane în 96 de minute.

9-2 pentru Lazio a fost raportul ocaziilor

Unde n-are vină Rednic
În momentul superiorităţii numerice. Una la mînă, pentru că a fost de scurtă durată. Dinamo a avut un om în plus din minutul 74 pînă în 88, iar doi doar 4 minute. Şi această perioadă a amplificat senzaţia de joc prost al dinamoviştilor, de vreme ce adversarul a tras în acest răstimp de 3 ori la poartă, fără ca roş-albii să-l fi deranjat pe Ballotta. A doua la mînă, pentru că Rednic fusese obligat să facă toate înlocuirile, iar aspectul jocului îl schimbă nu atît poziţia indicată jucătorului, cît calităţile sale individuale. Comparaţia dintre Cristea şi ceilalţi colegi ai săi din linia de mijloc e relevantă. Ieşeanul a tras de 4 ori mai mult la poartă decît ceilalţi 3 colegi ai săi, a driblat de 3 ori mai mult, a jucat aproape acelaşi număr de mingi cît toţi 3 la un loc. Una peste alta, a fost singurul jucător de cîmp care a semănat cu el însuşi. Restul au fost desfiguraţi de teamă.

29 la 7 pentru Lazio a fost raportul şuturilor la poartă.
14% la 3% pentru Dinamo a fost raportul eficacităţii
16 atingeri de minge a avut Opriţa în 70 de minute, adică una la 4 minute şi jumătate