Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Steaua, ai grijă doar de tine!

Dacă asta ar fi prima echipă a celor de la Zaglebie, Steaua n-are a se teme decît de ea însăşi. Trupa poloneză, campioană într-un fotbal virusat de blaturi, ni s-a arătat ieri în faţa Clujului ca o garnitură fără sclipire. O formaţie care se simte mai bine cînd mingea e la adversar, destul de bine organizată pe faza defensivă, masivă, dar în acelaşi timp greoaie. Dacă vreţi, o garnitură obişnuită, vorba lui Cîrţu, să pună autocarul în poartă, să se apere cu 9 jucători şi să arunce mingi lungi pe un vîrf înalt, cu alura slovenului Osterc, din barajul acela blestemat şi ghinionist pe care Hagi n-are cum să-l uite.

miercuri, 11 iulie 2007, 7:47

Dacă asta ar fi prima echipă a celor de la Zaglebie, Steaua n-are a se teme decît de ea însăşi. Trupa poloneză, campioană într-un fotbal virusat de blaturi, ni s-a arătat ieri în faţa Clujului ca o garnitură fără sclipire. O formaţie care se simte mai bine cînd mingea e la adversar, destul de bine organizată pe faza defensivă, masivă, dar în acelaşi timp greoaie. Dacă vreţi, o garnitură obişnuită, vorba lui Cîrţu, să pună autocarul în poartă, să se apere cu 9 jucători şi să arunce mingi lungi pe un vîrf înalt, cu alura slovenului Osterc, din barajul acela blestemat şi ghinionist pe care Hagi n-are cum să-l uite.

 Tranziţia negativă (regruparea după pierderea balonului) se face lent, motiv pentru care contraatacurile în viteză îi prind descoperiţi, fundaşii centrali stau destul de departe de oamenii din faţa lor şi se întorc cu vioiciunea tramvaielor la cap de linie. În momentul în care au mingea întîmpină dificultăţi la construcţia pornită de la stoperi, însă cînd trec balonul prin filtrul mijlocaşilor centrali, dezvoltă destul de repede şi de curat atacurile.

Pericolul (care trebuie blocat) pare a fi omul de legătură dintre compartimente, căpitanul Iwanski, cel care poartă bine mingea, nu se sperie de adversar, ştie să dribleze şi conlucrează bine atît cu vîrful, Weodarczik, cît şi cu mijlocaşul stînga, Kolendowicz (destul de activ şi fîşneţ), şi cu mijlocaşul central Lobodzinszki, alt fotbalist cu forţă şi statură.

PS. Clujul, în schimb, capătă, de la meci la meci, cu mici ajustări de efectiv, alură de echipă de top. Atît pentru campionatul nostru, cît şi în perspectiva sezonului internaţional. Iar Didy, atacantul care şi-a făcut un obicei din a da două goluri pe meci, ni se developează ca un jucător de superclasă.

Comentează