Ziua în care îmi dau demisia

Nu neapărat despre necalificarea copiilor de U17 e vorba, căci nu sînt atît de naiv încît să cred că toate tarele strînse în fotbalul nostru pot fi îndreptate cu o baghetă magică. M-a supărat modul în care am făcut-o. Neputinţa asta ce a făcut să luăm 7 goluri, să nu strîngem nici un punct şi să marcăm o singură dată în 240 de minute de joc.

Am urmărit mai apoi reacţiile oamenilor. Am încercat mai întîi să-i împart în categorii, pentru a nu-mi pierde timpul cu cei care nu merită. Cu cei care mi-au dovedit că scopul lor e cu totul altul decît de a ajuta echipele naţionale. Ceilalţi, ce nu se înfăşoară în tricolor de văzul lumii, au avut în majoritatea reproşurilor dreptate. Am fost mai slabi, mai lenţi şi mai puţin agresivi decît toţi adversarii noştri. Turneul de elită a fost un eşec. Suporterii, cititori şi telespectatori, nu sînt nici pe departe nişte imbecili, cum îi consideră de regulă cei criticaţi. Sînt oameni de bun-simţ, care văd şi simt corect, chiar dacă nu au aşa-zisa pregătire a specialiştilor.

Cu un singur lucru n-am să fiu însă de acord: că banii au fost aruncaţi pe Apa sîmbetei. Acestui lot i s-au oferit condiţii asemănătoare naţionalei mari. În 3 luni s-au cheltuit aproape 150.000 de euro în acţiunile de selecţie, în cantonamentele de pregătire. Iar unii au considerat că am greşit. Poate pentru cei care nu au copii încă e mai dificil de înţeles. Pentru ceilalţi cred că raţionamentul e admis. Ca să ceri performanţă trebuie să investeşti. Cine n-ar dori să-i ofere copilului alimente mai hrănitoare, să-l îmbrace mai bine? Cîţi dintre noi n-au renunţat la a-şi lua o maşină mai bună sau la a pleca într-o excursie pentru a putea plăti un an de facultate pruncului său?

Cînd am admis, după 23 de ani de presă, să intru în fotbal, am făcut-o din dorinţa de a nu mai lăsa juniorii să fie trataţi la şi alţii. Să nu li se dea nimic şi să li se ceară totul. Să se taie bugete de la alimentaţia lor, de la vitaminizare, de la personalul de suport. Să mai plece vreodată în deplasări fără o minimă diurnă. Ceea ce am încercat cu acest lot e doar începutul, nicidecum o risipă de bani. Din punct de vedere administrativ, aceasta trebuie să fie strategia, chiar dacă asta ar trebui să însemne ca adulţii să mai renunţe la privilegii! Şi, pornind de aici, să continue cu investiţii masive în zona strict tehnică, acolo unde lucrurile şchioapătă vizibil.

Pe blogul meu, userul tulerio12 mi-a cerut demisia în urma acestui turneu. Îl asigur că mi-o voi da de îndată ce voi vedea că investiţia în copii va înceta din nou la FRF. Atunci mă voi întoarce la meseria mea, pentru că voi fi înţeles foarte bine de ce sîntem unde sîntem de douăzeci-şi-ceva de ani.