Toată miza pe copii

Singura șansă ca fotbalul românesc să nu mai trăiască în condițiile crizei profunde de azi este stimularea creșterii, formării și promovării jucătorilor tineri

Foarte bună ancheta colegilor Udrea și Răureanu din Gazeta de ieri referitoare la decizia de schimbare a regulilor în privința extracomunitarilor, semn că jurnalismul de calitate nu se lasă ucis cu una, cu două de interese meschine, de falimente ale difuzorilor sau de prietenii/adversități vinovate. O îmbinare de elemente statistice, de regulament şi o trecere în revistă a numelor străinilor care au marcat istoria postdecembristă a fotbalului nostru de elită au conturat un tablou cvasicomplet în fața căruia cititorul, unicul nostru patron, să-și construiască singur judecata de valoare.

Chiar dacă scriu acum din postura de intern al fotbalului, mă bucur în continuare de privilegiul de a spune ce cred. Și cred că regula putea fi puțin mai bună, în sensul în care exista posibilitatea de a nu elimina complet sud-americanii de valoare care ar fi putut să vină în Liga 1. Iar propunerea cu care FRF a venit în grupul ce a lucrat această modificare de regulament a fost tocmai aceea ca în loc de 3 extracomunitari îngrădiți să fie doar doi restricționați de obligativitatea celor minimum 3 convocări la echipele naționale în ultimele 12 luni, dar și un loc “la liber” pentru fiecare echipă. Pe care să aplice și un Brandan, și un Adailton, și un Wesley ș.a., fotbaliști care au adus plusvaloare campionatului.

Evident că nu îmbrăţişez toate rezultantele anchetei. Şi pot argumenta. Spre exemplu, la punctul 7, care spune că ideea e destul de rară în Europa, contraargumentul meu e o amplă analiză internă, din care a rezultat contrariul. Singura româncă licențiată în Drept Sportiv la Madrid și apoi angajată a Comitetului Olimpic European de la Bruxelles, Mălina Cîntic, actualmente șefa departamentului de Politici Publice din FRF, a trecut în revistă regulamentele din toate statele UE și a constatat că, din contră, peste tot există limitări similare, sub o formă sau alta.

Cu un singur lucru nu am cum să fiu deloc de acord în materialul publicat ieri. Punctul 5 enunțat de Remus Răureanu, cum că “Liga și Federația nu compensează cu măsuri care să determine cluburile să-și dezvolte centrele de tineret”, nu stă în picioare. În anul acesta, în care nu am făcut nimic la FRF, am izbutit totuși să mișcăm ceva în această zonă. Spre exemplu, dacă pînă acum cluburile, obligate fiind să aibă minim 5 echipe de juniori, le închiriau pur și simplu (vezi cazul Urziceni, care lua copii de pe la Slobozia), după noile reguli, care nu le permit să transfere mai mult de 4 copii într-o perioadă, nu vor mai putea face această manevră. Deci vor fi nevoiți să-i crească. De asemenea, din acest campionat, la Liga 2 este obligativitatea folosirii a minimum doi jucători sub 21 de ani, iar din vară se coboară limita la minimum doi sub 19 ani. Același lucru și pentru Liga a treia, unde numărul minim acum e de 3 sub 21, iar din august 3 sub 19.

Mai departe, același tip de regulament privind extracomunitarii și numărul de jucători crescuți la nivel național și local se va include și pentru Liga 2. În plus, ca să mai dau doar un singur exemplu, Federația va premia cu cîteva zeci de mii de euro clubul de eșalon secund care va folosi cei mai mulți tineri la finalul sezonului. Toate pentru stimularea creșterii, formării și promovării juniorilor în detrimentul importului de proastă calitate.