Dincolo de hainele clovnului

Zici Şumudică şi imediat memoria îţi răspunde cu cele mai ciudate imagini. Ba dîndu-şi pantalonii jos la o conferinţă de presă, ba pupîndu-l cu foc pe Teo Crăciunescu, ba aruncîndu-se pe burtă îmbrăcat de stradă în faţa galeriei rapidiste, ba acuzînd o ziaristă că e pe mînă cu Chirilă. Sînt un idiot a fost concluzia lui la finalul meciului de la Giurgiu de duminica trecută şi lumea fotbalului a rîs, dar l-a şi aprobat.

Şumi e un extrovertit de manual. Pe mine m-a făcut să rîd în hohote încă de acum 25 de ani. Eram în Regie, în primăvara lui ’90, la un meci al Sportului cu Braşovul, cînd apariţia pe gazon a unui fotbalist cu nume ciudat, uşor de pus în rime tîmpite, a stîrnit acele urale ironice. Arăta cam ca Bicker din Muppets şi alerga şi după mingile ieşite mult în aut. Pînă atunci prinsese cîteva finaluri de meci, iar fanii fideli ai Sportului îl ştiau de la juniori. Îl ştiau aşa cum era: vorbind mult, gesticulînd, luîndu-se în gură cu adversari şi arbitri. În după-amiaza aceea a marcat primul lui gol în Divizia A şi, de bucurie, a făcut turul terenului de parcă ar fi cîştigat Champions League. Colegii lui celebri, Coraş, Manu, Tom Cristea, Mihail Marian, se amuzau şi ei copios, pentru că puştiul marcase golul de 2-0 al unui meci din acela care-ţi lăsa impresia că trebuie să se termine 2-0.

Acum vreo 10 ani eram cu soţia în concediu la Predeal. Am intrat la Orizont să bem o cafea şi ochii mi-au căzut pe o tablă dintr-o sală de şedinţe. Erau însemnările unui antrenor de dinaintea unei şedinţe de pregătire şi mi s-au părut foarte bine structurate. Am crezut că autorul e un consacrat. Am aflat însă că echipa aflată acolo în cantonament e condusă de nebunul ăla care acum face pe antrenorul, ca să reproduc cuvintele recepţionerului. Aţi ghicit, era Marius Şumudică.

Şumi a intrat în al zecelea an de antrenorat şi, pe sub hainele clovnului, a purtat mereu treningul unui antrenor care n-a prea dat greş. Imaginea e una, palmaresul alta. Dacă nu credeţi verificaţi! Eu am făcut-o şi am constatat că, în Liga 1, a luat Bistriţa de pe locul 16 şi a salvat-o, încheind pe 11. A luat Rapidul de pe 7 şi l-a dus pe 5, Astra de pe 15 şi a urcat-o pînă pe 8, Braşovul de pe 12 şi l-a pus pe 11, iar acum, la ora cînd scriu aceste rînduri, a făcul saltul şi cu Chiajna, preluată anul trecut de pe locul 10 pentru ca azi, după victoria cu Oţelul, să fie deja pe 9. Doar la Vaslui traiectoria a fost descendentă, cu locul 2 la sosire şi 4 la plecare. Excepţia de la regulă.

Exagerîndu-şi comportamentul ludic, Şumi nu doar că a devenit clientul comisiilor şi unul dintre cotizanţii Ligii 1. (Apropo, am să vorbesc cu departamentul marketing de la LPF şi FRF să-i treacă numele pe panoul cu sponsori). Dar el şi-a ecranat calitatea de antrenor în sine. Care, printre altele, aşa cum se ştie, se cunoaşte la pauză şi la schimbări. Adică aşa cum s-a întîmplat la Chiajna în ultimele două etape, cînd Concordia a cîştigat reprizele secunde şi cu Astra (2-1), şi cu Oţelul (3-0) prin golurile marcate de rezervele Welington, Dina şi Purece.

Motiv pentru care zici Şumi şi, acum, îţi scoţi pălăria! Chiar dacă te umflă rîsul pentru că pînă să-l lauzi tu a făcut-o chiar el la finalul meciului de vineri.