B&FCS

Procedura Arlauskis poate fi una dintre definiţiile fotbalului-afacere, cel care de mult timp i-a luat locul fotbalului-pasiune

Procedura Arlauskis poate fi una dintre definiţiile fotbalului-afacere, cel care de mult timp i-a luat locul fotbalului-pasiune

Decizia renunţării la Arlauskis, cel puţin pentru derbyul de aseară, aparent surprinzătoare, a scindat gaşca noastră, a microbiştilor. Unii au fost de partea conducerii din Ghencea, alţii au contestat-o. Importantă rămîne însă dezbaterea.

Pe forumuri lucrurile sînt judecate un pic simplist. Cei care au îmbrăţişat decizia concedierii au fost catalogaţi sclavi ai ideologiei becaliste, ceilalţi, eterni opozanţi, reprezentanţi ai spiritului liber, neîngrădit. Neînregimentat, ca să folosim un termen mai apropiat de geneza acestei echipe.

În realitate, tema Arlauskis poate fi un studiu de caz depre politica oricărui club de fotbal. Portarul care a salvat Steaua de nenumărate ori în această toamnă termină contractul peste 3 luni. Nu pare dispus să-l prelungească şi, dacă mă întrebaţi pe mine, eu cred că deja s-a înţeles cu un alt club şi la un alt salariu. Evident, mult mai mare decît pot oferi roş-albaştrii. Mă bate gîndul că ar fi din Anglia, acel campionat unde salariile jucătorilor pe săptămînă au cerculeţe mai multe decît găseşti în sigla Comitetului Olimpic. Poate şi pentru că nu au de-a face cu vreun spirit olimpic.

Comparaţia cu Tătăruşanu pare inevitabilă. Lui nu i s-a aplicat un tratament identic, deşi se afla, în februarie trecut, în aceeaşi situaţie. Diferenţa fundamentală nu vine numai din faptul că Tătă apărase 5 ani poarta Stelei, că-şi făcuse datoria, cum sună formula lemnoasă. Adevărul e că anul trecut rezistenţa rivalilor din campionat era un pic mai puternică decît cea de acum, iar Cojocaru avea un an mai puţin. De data asta, Becali pare să nu rişte mare lucru promovînd un produs de viitor, de la care poate extrage şi succes sportiv, şi profit material.

Privind mai departe, cred că regula se va menţine şi în cazul unor jucători de cîmp care din vară vor părăsi corabia şi spun/scriu asta cu 10 ore înaintea meciului cu Rapid. Atît timp cît obiectivul numărul 1, cîştigarea campionatului, nu va fi pus în pericol (asta în cazul că titlul nu va fi ameninţat de vreun club în insolvenţă, situaţie în care merge şi locul 2, căci la bani contează doar accesul în Champions League), Prepeliţă, Rusescu, Latovlevici şi Bourceanu vor apărea din ce în ce mai rar în primul 11, aşa cum s-a întîmplat anul trecut cu Piovaccari. Chiar dacă se va vedea cu ochiul liber că unii dintre ei sînt mult mai buni decît cei ce-i vor înlocui. Pentru că sportul ăsta nu mai e de mult doar un joc, ci un etern şi cinic calcul de bani.

Un ping-pong între declaraţii de genul celor care trec de la un rival la altul sau pleacă de tineri în zonele morţii profesionale pentru că se gîndesc la viitorul familiilor lor şi altele, ale patronilor, ce-şi protejează investiţia. Iar între ele, striviţi, rămînem noi, microbiştii dezinteresaţi financiar, care nu mai înţelegem de ce titulatura oricărei echipe mai e Fotbal Club, şi nu Business&Fotbal Club.