Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Pierdut pasiune. Găsitorului recompensă

Cei care vor survola actuala criză a fotbalului nostru vor fi doar aceia care înaintea banilor vor pune sufletul

duminică, 30 noiembrie 2014, 11:11

Cei care vor survola actuala criză a fotbalului nostru vor fi doar aceia care înaintea banilor vor pune sufletul

Începutul săptămînii trecute. Salonta. A doua acţiune de selecţie a copiilor românilor din străinătate organizată de Federaţie. După spaniolii de 15 ani, convocaţi la Madrid în octombrie, acum a venit rîndul ungurilor de 17-18 ani. O echipă formată din puştii noştri care evoluează în campionatul maghiar a jucat împotriva unei selecţionate a nord-vestului.

În total, peste 50 de copii, cei mai buni juniori la această vîrstă, de dincolo şi de dincoace de graniţe. În tribune, cu excepţia antrenorilor federali sosiţi de la Bucureşti, a referenţilor zonali, a lui Marcel Puşcaş şi Zoltan Kovacs, iniţiatorii acţiunii, lume puţină. Cîţiva părinţi, cîţiva impresari, cîţiva prieteni ai micilor fotbalişti. Şi nici un reprezentant al echipelor din ligile inferioare, care din sezonul viitor vor fi nevoiţi să joace cu unul sau doi juniori în teren. Deci, să aibă în lot 5-6 mînji de bună calitate.

Începutul acestei săptămîni. Buftea. A treia acţiune de selecţie din această lună pentru completarea lotului de tineret. Vreo 30 de tineri sub 21 de ani care evoluează în Liga a treia, plus selecţionata U 19 au încins frigul cu un triunghiular gen Trofeul Tim, de pe San Siro, cu meciuri de cîte 45 de minute. Tribuna, la fel de goală. Reprezentanţii cluburilor de negăsit.

Şi într-o parte, şi-n cealaltă, baza de date a antrenorilor loturilor naţionale s-a completat cu multe nume interesante. Jucători necunoscuţi pînă acum au fost luaţi în evidenţă, iar părerea specialiştilor e că au avut parte de multe surprize plăcute. Fotbalişti plini de talent, realmente buni, dar, vorba lui Robert Niţă, nevăzuţi de nimeni pînă acum.

În criza în care se afundă fotbalul românesc, de finanţare, de credibilitate, de identitate, singura speranţă pîlpîie în dreptul viitorului. Dacă ne mai scapă cineva, aceia sînt aceşti copii care aşteaptă să fie descoperiţi, instruiţi şi promovaţi. Iar cea mai mare problemă nu e nici pe departe lipsa banilor, ci imensul dezinteres al celor care lucrează în acest moment în interiorul fenomenului. Să ai, într-o săptămînă, strînşi la un loc peste 120 de copii şi tu, echipă de seniori care te zbaţi în ligile inferioare, să nu trimiţi pe nimeni să-i vadă e cea mai bună dovadă că, de fapt, nu-ţi pasă.

În realitate, problema fotbalului nostru e că i-a dispărut sufletul. Că autointitulaţii oameni de fotbal sînt, în marea lor majoritate, nişte vînători de foloase imediate. Nişte tipi fără nici un fel de iubire pentru meseria şi domeniul în care activează. În orice activitate, pasiunea este cea care pune totul în mişcare, indiferent de oprelişti. Octavian Paler spunea cîndva că pasiunea n-are nevoie de motivări suplimentare. Fără ea, indiferent dacă vom avea sau nu bani, tribunele de la Salonta şi de la Buftea vor rămîne mereu goale.

Comentează