Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Triunghiul de B care te ține în A

Brandan – Bawab – Bălgrădean formează trioul care a dat încredere Craiovei și care a ajutat-o să evadeze din subsolul clasamentului pînă spre zona europeană

miercuri, 26 noiembrie 2014, 10:48

Brandan – Bawab – Bălgrădean formează trioul care a dat încredere Craiovei și care a ajutat-o să evadeze din subsolul clasamentului pînă spre zona europeană

De mult nu m-am mai uitat cu atîta plăcere la un joc al Craiovei. Meciul de luni cu Rapidul m-a captat din primul său minut, atunci cînd Ivan a fost la un pas să deschidă scorul, și m-a ținut în fața televizorului pînă la ultima secundă, cînd Bawab a pus cireașa pe tort.

Craiova n-a făcut un meci imens, n-a trecut la pas de o echipă a Rapidului, care are marele merit că încearcă din răsputeri să depășească unul dintre cele mai grele momente din istorie. Craiova m-a impresionat prin simplul fapt că joacă fotbal. Mai bine, mai prost, pe durata celor 90 de minute, dar cu o idee de joc clară, cu o dinamică plăcută ochiului. Craiova reîncepe să devină frumoasă pentru că produce fotbal. Și poate produce fotbal pentru că a avut inspirația să-și achiziționeze o coloană vertebrală care să susțină întreaga echipă.

Punctul principal de sprijin a fost Pablo Brandan. Argentinianul a aterizat în Bănie nu numai cu un mare bagaj tehnic, nu doar cu o valiză plină de experiențe de mare performanță, ci și cu un cufăr imens de suflet. Imediat după fluierul final al primei reprize, camerele tv l-a surpins într-un dialog pasional cu mai tînărul său coleg de compartiment median, Alex Mateiu. Pablo abia marcase, după o superbă acțiune pe care o inițiase, dar o și finalizase, însă grija lui principală era nu aceea de a se făli, ci de a pune în ordine lucrurile pentru partea a doua. De a-și ajuta colegul mai puțin experimentat să devină mai bun. Pe scurt, leadership.

Acum vreo trei săptămîni, sud-americanul izbucnise în plîns cînd reporterul de flash-interviu îi adusese aminte de dubla fractură a lui Nicușor Bancu. Nu, nu era un moment de slăbiciune. Era reacția firească a unui bărbat care n-a venit în Bănie numai să cîștige bani, ci să se implice total. Să pună pasiune. Așa cum a făcut la Urziceni, așa cum a făcut la Steaua, locuri de unde a plecat lăsînd în urmă trofee, dar și regrete.

Alături de un lider natural, de un căpitan, așa cum este Brandan, Craiova a mai primit în dar în această toamnă alte două puncte de sprijin. Un portar sigur, precum Bălgrădean, (dacă nu credeți îl puteți compara cu Brac) și un atacant de clasă, ca Bawab. În jurul celor trei, o echipă care juca binișor, dar nu acumula puncte, a ajuns la 9 meciuri consecutive în campionat fără înfrîngere, a adăugat 23 de puncte la cele numai două obținute înainte de înscăunarea cuplului Cârțu-Săndoi, a urcat în clasament pînă pe locul 7. Dar, mai important decît aceasta, e că a început să joace acel fotbal al sufletului care să te țină în fața televizorului din primul minut și pînă în final.

 

 

Comentează