Merg pe mîna lui Creţu

Iaşiul are un excelent jucător pe care publicul îl fluieră, iar antrenorul îl critică în public. Eu am însă răbdare. Şi speranţă

Iaşiul are un excelent jucător pe care publicul îl fluieră, iar antrenorul îl critică în public. Eu am însă răbdare. Şi speranţă

Adevărul e că m-au făcut din vorbe. Eşti pe mînă cu Chirilă?, celebra replică a lui Şumudică adresată unei reporteriţe mult prea insistentă în debutul sezonului, a stîrnit un adevărat turbion. Ionuţ nu s-a lăsat mai prejos şi, timp de vreo două luni, războiul lor a făcut deliciul presei. Actualul antrenor al Chiajnei a tras cu arbaleta cuvintelor, tirul devenind mai accentuat în momentul în care ex-ul şi-a găsit din nou de muncă în Liga 1. Cert este că gîlceava lor s-a transformat într-un excelent material de împachetat un meci care, altfel, nu ştiu pe cine putea atrage. Astfel că CSMS Iaşi-Concordia a devenit, cum ar zice internauţii, viral. Aşa că vineri seară m-am delectat cu jocul din Copou.

Nu regret. Am văzut mai întîi un gest de gentlemen al lui Şumi. Omul are umor, dar nu din acela veninos, enervează deseori, cîteodată chiar sare calul, dar, iată, are tăria să-i întindă mîna duşmanului şi să-l îmbrăţişeze, cum a făcut-o pe pista stadionului Emil Alexandrescu. Apoi am văzut o primă repriză realmente bună, cu un ritm de joc şi cu o agresivitate, pe care nu le bănuiam la nici una dintre echipe, semn că motivaţia de orice natură declanşează resorturile oricărui fotbalist. Ceea ce pentru noi, îndrăgostiţii de fotbal, dar sătui de mediocritatea, de platitudinea, de lîncezeala Ligii 1, cîteodată ne e suficient. Ne-am obişnuit cu puţin, admit.

În acelaşi timp, mă felicit că m-am uitat cu atenţie la meci. Dacă aş fi văzut doar rezumatul şi, apoi, aş fi citit declaraţiile, aş fi trăit cu impresia că Iaşiul a avut în echipă un cal troian. Un ofiţer acoperit, că tot e la modă. O cîrtiţă care a săpat la baza unui rezultat pînă l-a doborît. Alexandru Creţu, 22 ani, internaţional de tineret, a decontat, conform antrenorului Chirilă, cea mai mare parte din eşec. Că a ratat un penalty la scorul de 1-2 şi că, mai înainte, şi-a făcut o preluare proastă, pentru că n-a avut inteligenţă. Inspiraţie ar fi sunat mai bine, părerea mea, cu atît mai mult cu cît jucătorul ar fi avut nevoie măcar de protecţia antrenorului său într-un moment în care publicul îl apostrofa.

Dacă n-aş fi văzut meciul probabil că rămîneam cu această impresie. În realitate, ca joc propriu-zis, Creţu a fost un lider la gazde. Cel mai apropiat de un nivel european al intensităţii, al agresivităţii, al capacităţii de efort. Un fotbalist în devenire extrem de interesant şi cu o marjă de creştere enormă. Un mijlocaş de tip box-to-box modern, cu un fizic rar întîlnit pe la noi, la care asezonează natural mişcări bine armonizate. Un jucător care caută poarta, care nu se comportă în careu ca o pisică pe cărbuni încinşi, un marcator chiar şi vineri seară, amănunt omis de contestatari.

În criza în care se găseşte fotbalul nostru la nivel de mijlocaşi centrali, Creţu poate fi o variantă de naţională pentru viitorul apropiat. Are însă nevoie de puţin sprijin în momentele grele şi de un antrenor care să nu-l mai folosească pe post de play-maker!!!!! Eu merg pe mîna lui, puteţi să mă fluieraţi.