Nu-i suficient, Mutule!

Normal ar fi ca realizările lui Adrian din dubla cu Plzen să genereze doar aprecieri pozitive. Numai că la el normalul e anormal

Normal ar fi ca realizările lui Adrian din dubla cu Plzen să genereze doar aprecieri pozitive. Numai că la el normalul e anormal

Doamne, cît aș fi vrut să-l pot lăuda! Și cît ar merita! Gol de manual al biomecanicii lovirii mingii și assist de fotbalist mare de tot, centrare cu exteriorul exact pe capul lui De Lucas. Pe modelul Ți-a fost greu, mă, să marchezi?. Un efort continuu, o permanentă mișcare acolo, în față, pentru a crea culoare și pentru demarcare, așa cum a făcut-o la ultima reușită a meciului, semnată de Toto Tamuz.

În continuarea faptelor vizibile cu ochiul liber, vin cifrele INSTAT. Cel mai bun indice al meciului, un 312, care pentru specialiști înseamnă clasă europeană însumează vreo sută de parametri calculați pentru o prestație de numai 72 de minute. Doamne! Şi, cu toate astea, mi-e așa de teamă să o fac!

Dacă aș ști că Adrian Mutu nu va citi aceste rînduri, n-aș avea nici o emoție. Sau dacă  aș fi convins că face parte dintr-o categorie absolut normală de persoane care, atunci cînd produc o mărgică, vor încerca să continue drumul bun pe care s-au înscris pentru a o produce imediat și pe a doua. Adi însă e construit cu totul altfel. Este geniul ieșit din rînd. Copilul pe care trebuie să-l săruți doar în somn.

În decursul carierei sale pe cît de valoroase, pe atît de tumultuoase, Mutu s-a hrănit din ceea ce el considera că-i sînt nedreptăți. Din fronde pe care le transforma în goluri importante. Din răbufniri sportive. La fel au stat lucrurile acum la Petrolul.

Statutul de rezervă pe care Răzvan Lucescu i l-a dat în turul cu Viktoria Plzen, murmurul dezaprobator al tribunei venit în urma prestațiilor lui mediocre de pînă mai azi și a ultimului cancan apărut în presă l-au înverșunat. Au stîrnit geniul din el. I-au redeșteptat mîndria de a fi cel mai bun de pe teren, conform talentului cu care a fost înzestrat.

Așa cum se întîmpla pe timpuri cînd fugea din cantonamentul naționalei, dar apoi marca decisiv în poarta Macedoniei, în ultimul minut de joc. Sau cînd a revenit după scandaul cu drogurile și a purtat naționala spre Euro 2008.

Cu riscul de a-i deveni nesuferit, ostil, poate chiar dușman, îi transmit lui Mutu că nu e suficient ceea ce a reușit în această dublă cu cehii. Că e încă departe de investiția pe care Ploieștiul a făcut-o în el. Că e în continuare dator acelor fani senzaționali care populează meci de meci Stadionul Ilie Oană. Că, pînă la urmă, ce mare lucru a făcut la Plzen?

Poate că așa îl mai enervez o data și-l determin să-și activeze acel straniu resort interior care să producă genialitate. Deșertată în contul Petrolului și al fotbalului românesc.