Mlada de zestre

Răzvan Lucescu are o moştenire de amintiri triste cu Dusan Uhrin jr. Dar dacă va rememora greutăţile de acum 8 ani, ne poate aduce bucuria, astă-seară, cu Petrolul

Răzvan Lucescu are o moştenire de amintiri triste cu Dusan Uhrin jr. Dar dacă va rememora greutăţile de acum 8 ani, ne poate aduce bucuria, astă-seară, cu Petrolul

Cînd i-am auzit vocea politicoasă brăzdînd aerul studioului DigiSport mi-am amintit instantaneu acea noapte de noiembrie iernatic. Eram în Giuleşti, după anul memorabil al vişiniilor în Cupa UEFA, sfîrşit în sfertul de finală cu Steaua. Gustul Europei prinsese bine lîngă şine şi speranţa reeditării bucuriilor cu Hertha, Hamburg sau Feyenoord era esenţa care făcea motorul să-şi continue rulajul. Omul de acum de la telefon era cel ce atunci se punea pe banca tehnică a ceea ce cu toţii credeam că va fi următoarea victimă. Dusan Uhrin jr. , cu no name-ul Mlada Boleslav, avea însă să ne chinuiască sufletele şi să ne demonstreze încă o dată că e mai uşor să ajungi sus decît să te menţii şi că e mai facil uneori să joci în faţa coloşilor decît împotriva unor necunoscuţi.

Atunci, personajul ne reamintea de desenul animat cu Lolek şi Bolek. El părea băieţandrul mai înalt, blond, bretonat, cu ochi albaştri.  Şi foarte enervant, de vreme ce sfertfinalista noastră avea să sufere din greu în prima repriză şi să scape cu numai un gol primit, după o suită de ocazii ratate de cehi. Stilul acela tăios, direct pe poartă, ne-a lăsat cicatrice în inimi şi ne-a şubrezit încrederea în al doilea sezon consecutiv UEFAntastic. Chiar dacă am avut scuza unor accidentări nefericite ale unor piese de bază precum Maftei sau Mazilu. Pînă la urmă a fost 1-1, al treilea egal dintr-o suită de 4 care au împiedicat Rapidul să mai ajungă-n primăvară.

Astăzi, Lolek vine iar în România, de această dată cu o echipă care s-a remarcat prin Europa ultimilor ani. Viktoria Plzen, adversara din această seară a Petrolului, e mai cunoscută ca Mlada Boleslav de atunci, are vaccinul grupelor Ligii Campionilor şi pedigree-ul dat de un succes în faţa Şahtiorului. Oponentul lui este acelaşi de acum: Răzvan Lucescu. Doar rezultatul l-am vrea altul şi asta din cel puţin două motive.

Primul ţine de nevoia noastră de puncte şi de coeficient într-un război direct cu Cehia. Ne trebuie o calificare a găzarilor, ca şi a celor de la Astra în faţa lui Slovan Liberec, pentru a candida din nou cu şansă la o calificare directă a campioanei noastre în grupele UCL peste un an. Al doilea provine din dorinţa de revanşă a lui Răzvan, a lui Mircea, de ce nu?, şi a lui Dinu Gheorghe, cu toţii victime ale lui Dusan. Dar pentru asta, nimic din ceea ce s-a întîmplat acum 8 ani nu trebuie uitat. Începutul acela furibund, dar extrem de riscant al Rapidului. Contraatacurile devastatoare ale cehilor. Arbitrajul ostil care i-a scos o minge din poartă lui Zicu.

O Mladă de zestre tristă care însă ne poate ajuta azi, cînd, îmbrăcaţi în mantia galben-albastră a Petrolului şi răsfăţaţi de un public la fel de cald ca atunci, trebuie să-l facem pe Dusan să se simtă nu ca în Giuleşti sau ca la Doneţk. Ci ca anul trecut la Tbilisi, locul unde Steaua i-a mai stricat cheful să tot întîlnească echipe cu români şi să rămînă cu amintiri plăcute. Ceea ce-i dorim astă-seară şi Petrolului!