Două palme într-o frază
Adrian Mutu a fost nepoliticos față de doi dintre marii noștri antrenori, Boloni și Ienei, dovedind și lipsa spiritului analitic atunci cînd a vorbit despre un eventual viitor selecționer.
duminică, 4 mai 2014, 9:57
Adrian Mutu a fost nepoliticos față de doi dintre marii noștri antrenori, Boloni și Ienei, dovedind și lipsa spiritului analitic atunci cînd a vorbit despre un eventual viitor selecționer.
De la tribuna Parlamentului, Regele Mihai rostea în urmă cu cîțiva ani o propoziție care ar trebui să ne dea de gîndit. Cine nu-și respectă trecutul nu poate avea un viitor, spunea fostul suveran, dar cu siguranță alocuțiunea nu a ajuns la urechile lui Adrian Mutu. Nici la propriu, nici la figurat, de vreme ce, ne amintim cu toții, la 18 ani “Briliantul” îl sfida chiar pe marele Dobrin, antrenorul ce-l cultivase, susținuse și promovase, refuzînd să iasă la schimbare atunci cînd “Gîscanul” i-o ceruse.
Deunăzi, cînd a spus că o eventuală numire a lui Bölöni (61 de ani) la echipa națională ar fi o “reîntoarcere în timp”, gînd în urma căruia “mai avem un pic și îl chemăm și pe nea Imi”, el și-a reafirmat lipsa de delicatețe și de considerație pentru doi oameni care au marcat istoria fotbalului românesc. Conform logicii exprimate, probabil că nici Mircea Lucescu n-ar merita un asemenea post, de vreme ce e mai bătrîn ca Loți cu 8 ani.
În fapt, analiza lui Mutu nu e fondată pe date concrete, pe analize solide, ci pe propriul simț de conservare. El nu poate uita, probabil, că în mandatul său de la începutul anilor 2000, Boloni nu i-a permis starului să iasă în decor, ci i-a tăiat-o scurt de fiecare dată cînd a încercat să-l calce pe bătături. Atitudine fermă, pe care jucătorul pare să n-o fi digerat nici acum, cînd s-ar presupune că ar fi ajuns la anii deplinei maturități.
Lăsîndu-l pe Mutu cu umorile sale, analiza ar trebui continuată, pentru că ea deschide o discuție despre profilul unui selecționer de oriunde în anul de grație 2014. Referindu-ne strict la vîrstă, simpla contabilizare a datelor de naștere ale selecționerilor echipelor calificate la Mondialul de peste o lună arată că media de vîrstă a celor ce vor lua loc pe băncile celor 32 de echipe calificate este de 64,3 ani. Nici unul dintre tehnicieni nu e mai mic de 40 de ani, precum doi dintre cei mai promițători antrenori români ai momentului, Reghecampf sau Contra, nume invocate de Mutu. Unul singur, croatul Nico Kovacs e sub 45 de ani, iar numai 8 sînt sub 50 de ani. Veteranul rămîne Fabio Capello, cel ce va conduce Rusia la 68 de ani.
Specialiștii în domeniu susțin aceste cifre. Vorbind despre două meserii mult diferite, ei cred că pentru a lucra la un club e de preferat să-i dai credit unuia tînăr, cu multă poftă de muncă, cu multă energie, dar cu puțină experiență. El va activa acolo unde ai 30 de etape pentru a putea repara eventualele erori ale tinereții și nu numai cîteva meciuri de calificare sau de turneu final, în care n-ai voie să faci pași greșiți. În contrapartidă, selecționerii sînt aleși dintre cei mai vîrstnici, tocmai pentru că pierderea naturală de energie e compensată cu o experiență calificată în mulți ani de antrenorat.
Regretatul Luis Aragones a dat startul epocii de mărire spaniole, cîștigînd titlul european din 2008. “Moșul” avea 70 de ani, iar norocul ibericilor a fost că diriguitorii federației de la Madrid nu au considerat numirea o întoarcere în timp. Ci s-au gîndit doar la un tip cu experiență și personalitate, care poate să-l lase pe Raul acasă doar ca să nu strice atmosfera din vestiarul unei viitoare campioane europene și mondiale.
Post Views:
0