Who the f… is Plovdiv?

Atît de mare e nedumerirea noastră după ce doi fotbalişti buni, Luchin şi Curtean, s-au transferat în Bulgaria încît mai să ne ieşim din pepeni

Şi noi, ca noi, ăştia de vreo 45 de ani, care mai ştim ce înseamnă zarzavatul vecinulului.

Noi măcar am trăit cu filmele de pe Studio Hix, cu magazinele duminicale de la Vsiaka Nedelia, cu desenele animate Leka Noşt Deţa. Cu şlagărele Rosiţei Kirilova şi ale fraţilor Arghirov. Cu ligheanul de pe bloc îndreptat spre Sofia pe vremea cînd comuniştii de la Bucureşti nu ne dădeau mai mult de două ore la TV. Eram, aşadar, pe bulgari, acolo unde vedeam şi fotbalul mare, Campionate Mondiale şi Europene interzise românilor, dar şi fotbalul lor. Aşa că măcar am auzit de Botev Plovdiv. Nu era nici atunci vreo mare echipă. Nu se înscria în marea bătălie dintre Levski şi ŢSKA, nici măcar cînd acestea deveniseră Vitoşa şi Sredeţ.  Dar termina imediat sub acestea. Ba, mai mult, prin cupele europene nu se făcea de rîs, de vreme ce în faţa ei s-au înclinat echipe mari precum Bayern Munchen sau Barcelona.

Era prin anii ’80. Noi ca noi, dar tinerii dinamovişti cum să nu rămînă mască auzind de această mutare? Acum, în 2014, transferul la Plovdiv a doi fotbalişti tangenţi chiar şi cu naţionala, Luchin şi Curtean, e privit ca un pas înapoi în cariera lor. La prima vedere cam aşa ar fi.  În primul rînd, campionatul bulgăresc e sub al nostru. Apoi, Botev înoată pe la mijlocul clasamentului. O ierarhie condusă de Ludogoreţ, formaţie calificată însă în primăvara europeană, performanţă inaccesibilă echipelor noastre în acest sezon. Percepţia parcă începe să se mai schimbe, iar dacă vom compara ce au lăsat acasă cu ce vor găsi acolo, senzaţia se poate modifica şi mai tare.

Srghian şi Alexandru pleacă dintr-un şantier în altul. De la reconstrucţia dinamovistă la cea boteviană. Diferenţa e că una se face pe fond de austeritate, cealaltă cu buget îndestulător. Modelul Plovdiv e un proiect care a dat roade în Bulgaria pînă acum. Profitînd de starea vegetativă a celor doi conţi scăpătaţi, pe numele lor ŢSKA şi Levski, adică Steaua şi Dinamo de peste Dunăre, au apărut alte centre de putere în timp.

Acum un deceniu boom-ul l-a adus Litex Loveci, care ne-a luat fotbalişti şi antrenori, de la Prunea, Trică, Răchită la Bratu, Reghecampf şi Mihai Stoichiţă. În zilele noastre e la putere Ludogoreţ Razgrad, trupa lui Cosmin Moţi. Iar cei de la Botev intenţionează să pună mîna pe tron.

Şi pentru asta sînt hotărîţi să deschidă larg baierele pungii. Se pare că au şi de unde. Patronul lor este un fel de Copos şi Niculae la un loc, dacă e să judecăm după afacerile derulate. Telefonie mobilă şi brokeraj&asigurări. Interesant e însă că omul n-a pus căruţa în faţa cailor. Înainte de a investi în acest an circa 2 milioane în jucători, tipul a construit infrastructra. A făcut o bază de antrenament de 5 stele, fără rival, din păcate, la noi, cu 7 terenuri de antrenament (vezi foto), hotel, restaurant, complex SPA etc. Şi a investit deja 20 de milioane de euro în noul stadion de 18.000 de locuri care va fi gata în primăvara anului viitor, cînd Bulgaria va fi gazda turneului final la CE de juniori U17.

Aşadar, Luchin şi Curtean au făcut un pas înapoi plecînd de la salarii de 9.000-12.000 pe lună la 12.000-14.000? De la bani plătiţi cu 4 luni întîrziere la remuneraţie la zi? De la un stadion contemporan cu Lică Nunweiller la o arenă care poate găzdui semifinale de Europa League?
Hai că nu mai pare chiar aşa! Singura problemă e că au poposit tot în Balcani, unde proiectele pot sucomba într-o noapte. Şi unde pot auzi, ca din senin, Mămălicki, go home!.