Ce frumos ne minte fotbalul!

Campionatele trucate dau campioane mondiale, fotbalul defensiv cîştigă trofee. Sînt momente cînd acest fenomen refuză să fie altceva decît un joc. Cînd tone de tratate elaborate de zeci de specialişti sînt date peste cap de realitatea vie. Cînd curbele lui Gauss şi teoriile probabilităţilor statistice zic pas la nivelul gazonului.Ultimul sezon, început cu Campionatul Mondial din Germania şi încheiat cu runda finală din Spania reprezintă unt pe pîine pentru contestatarii ştiinţei în fotbal. Aur pentru arhaicii acestei lumi, adepţii teoriei non-teorie şi ultraşilor instinctului.

Campionatele trucate dau campioane mondiale, fotbalul defensiv cîştigă trofee. Sînt momente cînd acest fenomen refuză să fie altceva decît un joc. Cînd tone de tratate elaborate de zeci de specialişti sînt date peste cap de realitatea vie. Cînd curbele lui Gauss şi teoriile probabilităţilor statistice zic pas la nivelul gazonului.

Ultimul sezon, început cu Campionatul Mondial din Germania şi încheiat cu runda finală din Spania reprezintă unt pe pîine pentru contestatarii ştiinţei în fotbal. Aur pentru arhaicii acestei lumi, adepţii teoriei non-teorie şi ultraşilor instinctului.

2007 a fost anunţat de specialişti ca anul trecerii masive către un fotbal mai ofensiv, anul echipelor pro-active, aşa cum numeşte Rafa Benitez formaţiile care încearcă să-şi impună propriul joc de atac, anul renunţării la unul dintre cei doi mijlocaşi defensivi în detrimentul unui jucător de construcţie. Practica a infirmat, la nivel înalt, teoria. AC Milan a cîştigat Liga Campionilor nu cu doi, ci cu 3 mijlocaşi dedicaţi fazei defensive, în vreme ce Manchester United, Barcelona sau Chelsea au privit finala la televizor tocmai în cel mai ofensiv sezon al lor. Mai mult, în luptă dreaptă, Madridul conservatorului Capello (foto) a triumfat în Primera, betonat la mijloc, cu aceeaşi doi închizători. Victimă? Superofensiva trupă a lui Rijkaard.

Fotbalul şi-a pălmuit teoreticienii nu doar în plan tehnico-tactic, ci şi disciplinar. Axioma conform căreia o competiţie trucată nu poate furniza cîştigători puternici a fost infirmată de două ori în mai puţin de 12 luni. Italia, ţara scandalurilor de corupţie dovedite, patria lui Moggiopoli şi a cooperativelor manufacturate prin fluierul arbitrilor, a oferit omenirii o campioană mondială la Berlin şi o cîştigătoare a Ligii Campionilor, la Atena, pe AC MIlan.

Cu toate acestea, îndrăznesc să merg în continuare pe mîna ştiinţei. Să cred că paradoxurile acestei lumi în care ne învîrtim nu se pot transforma în legi. Că fotbalul va alege calea ofensivei în teren şi a transparenţei în afară. Că trofeele vor merge către echipele bine organizate, dar şi cu o calitate tehnică deosebită a jucătorilor. Că butoanele pe care vor mai apăsa Moggi-i din toată lumea vor fi detonatoare de implozii pentru propriile echipe. Că 2007 va fi doar şutul în fund recepţionat de fotbal pentru a putea face pasul înainte.