Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Cod Roşu de speranţă

Semn bun în Liga 1. Avem un fotbalist de 20 de ani care nu greşeşte mai mult de 7-8 pase pe meci, chiar dacă majoritatea sînt spre înainte. O raritate!

vineri, 29 noiembrie 2013, 11:25

Semn bun în Liga 1. Avem un fotbalist de 20 de ani care nu greşeşte mai mult de 7-8 pase pe meci, chiar dacă majoritatea sînt spre înainte. O raritate!

Mărturisesc că m-am simţit deranjat. Mai deranjat poate de fraza aceea decît de necalificarea la Mondial. Nu-mi spuneţi mie de Maxim, că-l ştiam cînd voi nici n-auziserăţi de el!, a rostit Piţurcă, uşor agasat de insistenţa cu care toată suflarea microbistă era mîhnită că play-makerul lui Stuttgart nu jucase mai mult de 5 minute la Atena.

E adevărat că egoul meu de jurnalist e puţin umflat. El se manifestă însă în spaţiul strict sportiv, astfel că dacă selecţionerul ar fi reproşat că nu sînt la curent cu ultima escapadă a lui Tamaş sau cu marca favorită de whisky a lui Tănase, replica m-ar fi lăsat rece. Aşa, cînd e vorba de fondul jucătorilor de Liga 1, oricum restrîns, replica lui nea Piţi am simţit-o ca pe o jignire. Una cu atît mai gravă cu cît era vorba despre jucătorul pe care-l ştiam dinainte de a debuta la Pandurii. Iar impresarul său, Lucian Marinescu, poate confirma oricînd.

Plecînd de aici, şi în dorinţa de a preîntîmpina o altă ofensă venită peste timp, mi-aş permite să atrag atenţia cititorilor mei despre un alt tînăr care poate progresa mult în următoarea perioadă. Are 20 de ani, un fizic bun, peste 1,80m, joacă mijlocaş central la Concordia Chiajna şi se numeşte Neluţ Roşu. Nu are fantezia lui Maxim, deşi e prieten cu mingea, dar cifrele lui de monitorizare furnizate de cei de la InStat Football licăresc precum beculeţele de avertizare. Are deja 3 goluri în Liga 1, unul din penalty, dar nu acest parametru vizibil pentru toată lumea mi-a sărit în ochi. Ci altul extrem de important pentru postul său şi pentru filosofia oricărei echipe de posesie.

Acum 3 etape, într-un meci la Mediaş jucat vreo oră în inferioritate numerică, Roşu a izbutit un procentaj de pase de 92%. Şi n-a atins mingea din 5 în 5 minute, ci a avut un volum de joc excelent, de 95 de pase, din care a greşit doar 8! Că n-a fost o întîmplare, runda următoare, în meciul cu Săgeata în care a deschis scorul din acţiune şi l-a majorat din penalty, procentul de pase precise s-a menţinut la acelaşi nivel: 92%. Cu alte cuvinte, după ce şi-a făcut onest treaba lui de mijlocaş central, a dăruit masa şi cu produse ofensive. Adicătelea, nu a jucat la alibi, limitîndu-se la a distribui fără greşeală baloane, ci şi-a asumat şi responsabilităţi. Inclusiv la faza penaltyului.

Să ne înţelegem, Neluţ Roşu nu-i deocamdată vreun Xavi, chiar dacă deţine acelaşi procentaj de pase precise la Chiajna pe care-l are catalanul la Barcelona. Deocamdată nu-i nici Bourceanu, recomandat de aceeaşi calitate a unui serviciu precis. Dar e o speranţă a fotbalului românesc venită într-o perioadă în care fiecare zîmbet fotbalistic al oricărui copil apărut în Liga 1 trebuie luat ca un răsărit de soare după lungile noastre nopţi polare.

Comentează