Risipa bogăţiei, faza pe fotbal

Avem copii mult mai talentaţi decît alţii prin Europa, dar nu-i ajutăm cu programe şi investiţii, ci aşteptăm să aibă rezulate doar graţie talentului lor

Avem copii mult mai talentaţi decît alţii prin Europa, dar nu-i ajutăm cu programe şi investiţii, ci aşteptăm să aibă rezulate doar graţie talentului lor

Dacă în viaţa de zi cu zi cine se scoală de dimineaţă ajunge departe, în gazetărie se pare că cine lucrează duminică va scrie înaintea celui ce vine la serviciu abia luni. Cristi Geambaşu e, în cazul de faţă, cel vrednic. A sesizat excelent un detaliu de compoziţie a naţionalei Greciei, pe care o vom întîlni la baraj, şi a scris pe tema diferenţei fundamentale între fotbalul nostru instinctual şi cel al lor, bazat pe un proiect. De la venirea lui Rehhagel, un neamţ, bineînţeles. Nu detaliez, vă las pe voi să vă delectaţi cu respectiva scriitură, pe care o aveţi pe gsp.ro. Chiar merită!

Fiind pe de-a-ntregul de acord cu Cristi, începînd cu elogiul profesional transmis public reporterilor noştri speciali, care au dezvăluit subiectul, şi continuînd cu argumentaţia sa referitoare la modul cum îşi cresc grecii generaţiile şi cum (n)-o facem noi, m-am simţit dator să-l completez cu o singură idee.

Miercuri după-amiază, la ceasul la care Steaua se pregătea de meciul cu Basel, varianta pe bani, cealaltă Steaua, cenuşăreasa, cea care cheltuie prea mult şi fără rost, în viziunea conducătorilor din Ghencea, scotea un rezultat surprinzător, 3-1, pe terenul tinerilor elveţieni. Adicătelea, echipa încropită acum două luni, care s-a strîns cam cum ne adunam noi în faţa blocului cînd se anunţa o miuţă cu vecinii de peste două străzi, a bătut la ea acasă echipa unei Academii de fotbal în care se investesc anual între 3 şi 4 milioane de euro. Şi reprezentanta unei ţări care la nivel de copii şi juniori a demarat un proiect în urmă cu vreo 7 ani ce şi-a arătat deja roadele, de vreme ce naţionala Elveţiei sub 17 ani a fost campioană mondială şi semifinalistă europeană în 2009, iar tineretul U21 a pierdut finala CE din 2011 în faţa Spaniei.

Încă la vîrsta asta, diferenţa o mai poate face doar talentul, l-am auzit din studioul DigiSport pe Mircea Lucescu, şi el uşor mirat de performanţa lui Mitriţă şi Grădinaru. Da, Cristi, asta doream să adaug. Că noi, românii, sîntem binecuvîntaţi cu bogăţii de care ne batem joc. De care nu ştim să profităm. Iar în domeniul în care lucrăm, aceste nestemate sînt copiii. Puştii ăştia înzestraţi nativ, care bat din instinct universităţi de fotbal, sînt cea mai bună dovadă că dacă vom mergem la Mondiale e doar pentru că, din cînd în cînd, talentul mai bate sistemul. Dar doar din cînd în cînd.