La mină, băieţi!

Din cînd în cînd, tinerilor cu bani mulţi şi cîştigaţi devreme ar trebui să li se mai arate şi cît de greu trăiesc alţii de vîrsta lor

Din cînd în cînd, tinerilor cu bani mulţi şi cîştigaţi devreme ar trebui să li se mai arate şi cît de greu trăiesc alţii de vîrsta lor

Aflată în cantonament în Brazilia, Ajax a vizitat favela Vila Cruzeiro, din promiscuitatea căreia a apărut în fotbalul mare un star de talia lui Adriano. Am vrut ca, descoperind cum trăiesc alţii, băieţii să reflecteze asupra vieţii lor, să aprecieze ce au şi să rămînă cu picioarele pe pămînt, a spus antrenorul Frank de Boer. Rivala ei din campionat, PSV, a zburat tocmai în cealaltă parte a globului, în Thailanda, pentru un turneu de pregătire şi meciuri amicale. Între ele însă, stafful şi-a făcut timp şi pentru a vizita una dintre cele mai mari închisori din Bangkok. Jucătorii trebuie să vadă ce înseamnă să fii deţinut şi să înveţe ceva, şi-a justificat antrenorul Dick Advocaat demersul.

Dincolo de posibila acţiune de marketing a celor două mari cluburi olandeze, de fotografiile fotbaliştilor alături de semenii lor mai puţin  norocoşi, acţiunea aproape identică a batavilor are ca scop exact ceea ce au declarat tehnicienii lor: revenirea din stratosferă a copiilor ajunşi prea devreme la mulţi bani, care ar fi putut să decoleze (dacă nu au făcut-o deja) din lumea reală către cea inchipuită. O coborîre lină şi programată care să înlocuiască o eventuală şi des întîmplată cădere bruscă de mai tîrziu care să frîngă totul.

De cînd s-a născut el pe tăpşanele britanice, fotbalul n-a însemnat doar stopul şi pasa. Şutul şi deposedarea. Alergarea de anduranţă şi sprintul. 4-4-2 sau 4-3-3. Cei care au deprins numai atît au clacat lamentabil la puţin timp după ce şi-au atîrnat ghetele în cui. Fini cunoscători şi ai laturii psihologice, pedagogi înainte de a fi antrenori, marii tehnicieni şi-au pregătit elevii şi-n afara dreptunghiului de gazon. De aceea, Mircea Lucescu ducea naţionala anilor ’80 nu numai la antrenamentul oficial de pe Rasunda, ci şi la Academia Regală de Ştiinţe din Stockholm, pentru a le arăta lui Andone şi Geolgău unde se decernau an de an premiile Nobel. Şi tot de aceea Gabor, Mateuţ şi Rednic poposeau des în Combinatul Siderurgic Hunedoara pentru a constata cît de greu se cîştiga mia de lei pe lună pe care ei o încasau după o victorie facilă cu FC Bihor.

Exemplul olandezilor ar trebui practicat mai des şi pe la noi. Cînd un jucător care se antrenează vreo două ore pe zi, aduce în tribună 157 de spectatori, termină campionatul pe locul 9 şi cere, să zicem, 8.000 de euro pe lună (aproape 400 de milioane de lei vechi), ar trebui luat frumuşel de mînuţă şi vîrît vreo 8 ore prin minele de lîngă Tîrgu-Jiu. Nu de alta, dar ca să nu ajungă ca săracul Mitea. Acum 3 ani zicea că pentru jumătate de milion pe an nici nu se dă jos din pat, iar acum se roagă de unul şi de altul să-l primească şi pe el la pregătire. Gratis.