Un rege muncitor şi un trîntor profitor

În vreme ce Gică Hagi a întocmit un plan amplu de însănătoşire financiară a fotbalului nostru, selecţionerul Piţurcă a produs un raport de activitate pe 2012, caracterizat de Dumitru Dragomir drept un raport pentru oligofreni

În vreme ce Gică Hagi a întocmit un plan amplu de însănătoşire financiară a fotbalului nostru, selecţionerul Piţurcă a produs un raport de activitate pe 2012, caracterizat de Dumitru Dragomir drept un raport pentru oligofreni

Ştii care e drama fotbalului, la modul general?, m-a întrebat un cunoscut care n-are nici o tangenţă cu fotbalul, alta decît cea a microbistului de miercure europeană, nici măcar de campionat. Tăcerea mea l-a încurajat să continue, iar atenţia mi-a fost captată de competenţa în afaceri a celui din faţa mea. Nenorocirea principală constă în aceea că raportul între banii rulaţi în fenomen şi cei investiţi în cunoaşterea, cercetarea şi proiectarea viitorului acestui sport este cel mai mare din toate domeniile de activitate. Bine, n-a zis el chiar aşa, ci a sintetizat într-un singur termen din ăia de-ai lor, know-how. Cu alte cuvinte, mai de pe maidan de la noi, la cîte miliarde de euro se învîrt în jurul unei mingi şi a 22 de jucători, doar cîteva firimituri se bagă în studii, analize, proiecte.

Atenţie! N-a spus în România, ci în întreaga lume. Cum la noi totul e întîrziat, de regulă, cu cîţiva ani, dacă nu decenii, demersul lui Gică Hagi, de însănătoşire economică a fotbalului nostru, devine realmente remarcabil. O idee analizată, susţinută şi argumentată într-un ocean de nimic. Gusti Roman aprecia, într-un text publicat imediat pe gsp.ro, că e primul proiect solid apărut în fotbalul românesc în ultimii 23 de ani. Sînt total de acord cu el.

După două decenii de lăutărie şi manelism, cineva propune o partitură elaborată. O platformă de discuţie. Poate un start de dezbatere în contradictoriu, dar cu siguranţă o încercare de a construi. Iar acel cineva e chiar cineva. Nici nu ştiţi cît mă bucur că vreo minte încremenită în proiectul etern al lui las că merge şi aşa nu-i va putea reproşa că n-a dat vreodată cu piciorul în minge (e adevărat, cu dreptul a început mai tîrziu:) sau nu-l vor expedia sec întrebîndu-l ce club a condus el ca să înţeleagă cît de greu se finanţează.

În funcţie de ţară, momentele de criză au fost speculate şi transformate în proiecte de viitor. Eliminarea Franţei de Kostadinov în 1993 a restructurat din temelii fotbalul din Hexagon şi a născut o campioană mondială şi europeană 5-7 ani mai tîrziu. Eşecul Olandei din 2001, necalificare la CM, a generat imediat un plan de reorganizare prin contopirea Academiilor de juniori ale echipelor mai mici, asftel încît să devină parteneri de forţă pentru echipele mari ca Ajax, PSV sau Feynoord.

Chiar şi la noi, în România, înainte de Revoluţie, cu oamenii şi metodele de atunci, crizele au fost urmate de proiecte. Ratarea calificărilor la CM şi CE la finalul anilor ’70 au produs o serie de şedinţe, în care generalul Coman (o minte luminată şi un mare un pasionat de sport) a propus un plan de măsuri care l-au propulsat pe Lucescu la 36 de ani la echipa naţională, pe Craiova, pe Dinamo, pe Steaua înspre piscul cupelor europene (nu intru în detalii din pricina spaţiului) sau care au intensificat activitatea lotului de juniori de elită, numit Luceafărul. Nu întîmplător cel care ni l-a dat pe Hagi.

Din păcate, mi-e teamă pentru reuşita demersului lui Gică, deoarece la noi şmecherii au protecţie, iar muncitorii sînt luaţi de fraieri. Argumentul mi-e oferit tot de prima pagină a Gazetei de ieri. Alături de subiectul mare, care prezenta Revoluţia Regelui, o ştire anunţa că raportul de activitate al echipei naţionale pe 2012, întocmit de selecţionerul Piţurcă, avea fix o filă A4.

E adevărat, faţă-verso. Singura sa activitate în luna decembrie, remunerată cu modesta sumă de vreo 35.000 de euroi. Rîdeţi, dar nu vă miraţi! Între Hagi şi Piţurcă diferenţele sînt uriaşe, dar se pot rezuma simplu. În vreme ce unul a construit de la zero, cu banii şi numele făuriţi în 40 de ani de muncă, o Academie şi o echipă ce a ajuns pînă în Liga 1, celălalt a produs desfiinţarea unuia dintre cele mai mari branduri din fotbalul românesc, Universitatea Craiova. Nota bene, echipa care-i îndrumase primii paşi în fotbal..