Arta de a nu rata

Steaua îşi enervează rău rivalii. La tragerile la sorţi scoate din urnă tot ce e mai accesibil.

Steaua îşi enervează rău rivalii. La tragerile la sorţi scoate din urnă tot ce e mai accesibil. Meciurile echilibrate le cîştigă din vreun autogol, ca în partida cu Copenhaga, sau din vreun ofsaid, ca Bănel cu Galatasaray, acum vreo 4 ani. Iar partidele cu adversari aflaţi sub cota ei nu le ratează aproape niciodată.

Nu tu o surpriză, nu tu un rezultat ruşinos! Strînge sîrguincios punctele UEFA, nu lasă firimituri, consolidează coeficientul, al ei şi al ţării, iar la următoarea întîlnire de la Nyon se poziţionează din nou în urna capilor de serie. Şi iar prinde un adversar accesibil, şi iar nu-l iartă şi…. tot aşa.

O vorbă a bătrînilor spune că norocul şi-l mai face şi omul cu mîna lui. Sau că Dumnezeu îţi dă, dar nu-şi bagă şi-n sac. Ambele se potrivesc de minune la Steaua, o echipă care nici aseară n-a ratat. A prins un context favorabil, a întîlnit o echipă norvegiană preocupată de duelul intern cu Rosenborg, nu de etapa a 3-a a Europa League, şi nu şi-a bătut joc de situaţia oferită. S-a pus gospodăreşte pe treabă de la început, a tratat totul serios, şi-a consolidat avantajul de la pauză şi apoi totul a părut simplu. Enervant de simplu!