Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

O seară normală

Am reuşit-o şi pe asta. Cu 4 televizoare în faţă şi numai doi ochi, simultanul de Europa League e dificil, dar am izbutit să-i prind şpilul, cum ar zice neamţul.

joi, 25 august 2011, 11:53

Am reuşit-o şi pe asta. Cu 4 televizoare în faţă şi numai doi ochi, simultanul de Europa League e dificil, dar am izbutit să-i prind şpilul, cum ar zice neamţul.

A fost seara cînd mi-am amintit de clipele europene dăruite acum vreo 5 ani de Rapid. Rapidul de atunci e acelaşi cu cel de acum, pentru simplul fapt că oamenii sfinţesc locul. Răzvan Lucescu şi Dinu Gheorghe au transformat un meci de calificare în grupele Ligii Europene dintr-un pisc intangibil într-o minunată rutină. Un sfert de oră de emoţie la Wroclaw, apoi o normalitate a profesionalismului care a însemnat întoarcerea rezultatului pînă la pauză şi asigurarea biletelor pentru grupă încă de săptămîna trecută. Aseară a fost numai bifarea unei evidenţe şi delectarea cu golul de fotbalist cu F mare al lui Pancu. Păcat doar de golul primit în final care a stricat punctajul maxim.

Tot aseară am trecut prin firescul celei de-a 8-a calificări consecutive a Stelei în grupele unei competiţii continentale. Cu stadion, fără stadion, cu lupte intestine în birouri şi în peluze, cu un lot completat din mers, roş-albaştrii şi-au respectat blazonul şi postura de cap de serie şi au mers mai departe. După 2-0 la Cluj, aseară, la Sofia, Ronny Levy a găsit primul 11 perfect pentru o seară liniştită. Cu 3 mijlocaşi centrali, cu Tatu şi Tănase în benzi, israelianul a găsit tactica perfectă pentru un meci fără nici o speranţă de partea bulgarilor. Singurul regret rămîne golul egalizator din final, care a stricat perfecţiunea unei calificări cu dublă victorie.

Între timp am tremurat, am sperat şi am oftat alături de frumoasa echipă a lui Cristi Pustai. Da, Gazul n-a mers mai departe, dar a lăsat acea senzaţie de lucru bine făcut, de muncă onestă, în faţa căreia mereu îmi voi scoate pălăria. Mediaşul nu a profitat de războiul licenţelor, nu a fost un călător hai-hui prin lume, ci a purtat România cu demnitate în Europa. De unde a venit şi cu 3 puncte de coeficient UEFA în desagă.

Primăvara a venit de la Praga, acolo unde un antrenor cu experienţă şi har, Viorel Hizo, şi o echipă decimată de accidentări, dar condusă din teren de un fotbalist de Liga Campionilor, Lucian Sînmărtean, i-au dăruit prima calificare în grupe unui finanţator, Adrian Porumboiu, care merita lucrul acesta cu mult timp în urmă. O surpriză în contextul actual, însă o confirmare, în raport cu investiţia financiară şi sentimentală sădită în această construcţie fotbalistică.

Dinamo n-a pierdut ieri, ci acum o săptămînă, cînd a pierdut meciul şi vreo 3 jucători importanţi dintr-un lot şi aşa subţire. Dar, de fapt, Dinamo n-a făcut altceva decît să confirme că am trăit o seară normală în Europa.

Comentează