O seară normală
Am reuşit-o şi pe asta. Cu 4 televizoare în faţă şi numai doi ochi, simultanul de Europa League e dificil, dar am izbutit să-i prind şpilul, cum ar zice neamţul.
Am reuşit-o şi pe asta. Cu 4 televizoare în faţă şi numai doi ochi, simultanul de Europa League e dificil, dar am izbutit să-i prind şpilul, cum ar zice neamţul.
A fost seara cînd mi-am amintit de clipele europene dăruite acum vreo 5 ani de Rapid. Rapidul de atunci e acelaşi cu cel de acum, pentru simplul fapt că oamenii sfinţesc locul. Răzvan Lucescu şi Dinu Gheorghe au transformat un meci de calificare în grupele Ligii Europene dintr-un pisc intangibil într-o minunată rutină. Un sfert de oră de emoţie la Wroclaw, apoi o normalitate a profesionalismului care a însemnat întoarcerea rezultatului pînă la pauză şi asigurarea biletelor pentru grupă încă de săptămîna trecută. Aseară a fost numai bifarea unei evidenţe şi delectarea cu golul de fotbalist cu F mare al lui Pancu. Păcat doar de golul primit în final care a stricat punctajul maxim.
Tot aseară am trecut prin firescul celei de-a 8-a calificări consecutive a Stelei în grupele unei competiţii continentale. Cu stadion, fără stadion, cu lupte intestine în birouri şi în peluze, cu un lot completat din mers, roş-albaştrii şi-au respectat blazonul şi postura de cap de serie şi au mers mai departe. După 2-0 la Cluj, aseară, la Sofia, Ronny Levy a găsit primul 11 perfect pentru o seară liniştită. Cu 3 mijlocaşi centrali, cu Tatu şi Tănase în benzi, israelianul a găsit tactica perfectă pentru un meci fără nici o speranţă de partea bulgarilor. Singurul regret rămîne golul egalizator din final, care a stricat perfecţiunea unei calificări cu dublă victorie.
Între timp am tremurat, am sperat şi am oftat alături de frumoasa echipă a lui Cristi Pustai. Da, Gazul n-a mers mai departe, dar a lăsat acea senzaţie de lucru bine făcut, de muncă onestă, în faţa căreia mereu îmi voi scoate pălăria. Mediaşul nu a profitat de războiul licenţelor, nu a fost un călător hai-hui prin lume, ci a purtat România cu demnitate în Europa. De unde a venit şi cu 3 puncte de coeficient UEFA în desagă.
Primăvara a venit de la Praga, acolo unde un antrenor cu experienţă şi har, Viorel Hizo, şi o echipă decimată de accidentări, dar condusă din teren de un fotbalist de Liga Campionilor, Lucian Sînmărtean, i-au dăruit prima calificare în grupe unui finanţator, Adrian Porumboiu, care merita lucrul acesta cu mult timp în urmă. O surpriză în contextul actual, însă o confirmare, în raport cu investiţia financiară şi sentimentală sădită în această construcţie fotbalistică.
Dinamo n-a pierdut ieri, ci acum o săptămînă, cînd a pierdut meciul şi vreo 3 jucători importanţi dintr-un lot şi aşa subţire. Dar, de fapt, Dinamo n-a făcut altceva decît să confirme că am trăit o seară normală în Europa.