Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Trupă de comando

Adormirea adversarului nu e doar o figură de stil, iar victimele acestei stări nu sînt numai românii.

joi, 18 august 2011, 11:34

Adormirea adversarului nu e doar o figură de stil, iar victimele acestei stări nu sînt numai românii.

Enormele probleme de lot ale Vasluiului, imposibilitatea de a transfera, accidentările venite pe bandă rulantă şi suspendarea lui Wesley au avut efect invers. Casele de pariuri şi-au schimbat aiuritor cotele. Cehii s-au crezut dinainte învingători. Semn că automulţumirea nu-i numai meteahnă românească.

În tot acest timp, peticită, dar încrezătoare, trupa lui Hizo s-a pus pe treabă. Şi-a fixat ritmul molcom care-i convenea, a jucat atent, a speculat fiecare eroare a adversarului, a fragmentat meciul. Exact ca o trupă de mercenari decimaţi, dar hotărîţi să intre în istorie. Un comando dirijat de pe bancă de spiritul lui Hizo, iar din teren de euroglezna lui Sînmărtean. Totul e, acum, să nu ne credem noi calificaţi!

Comentează