Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Grig contra Ciobi plus Dorel

Era pauză pe Ştefan cel Mare şi, în ciuda penaltyului ratat de Cătălin Munteanu sau a golului lui Marius Niculae anulat eronat, scorul alb era o concesie făcută dinamoviştilor. Pandurii zburdaseră pe un teren plin de oameni-machetă îmbrăcaţi în roşu. Imobili, puţin dispuşi la efort, mereu departe de adversari, cîini s-au văzut deseori puşi în situaţii complicate de o echipă bine lucrată de un antrenor prea puţin băgat în seamă de cei mari: Petre Grigoraş…

duminică, 14 august 2011, 12:19

Era pauză pe Ştefan cel Mare şi, în ciuda penaltyului ratat de Cătălin Munteanu sau a golului lui Marius Niculae anulat eronat, scorul alb era o concesie făcută dinamoviştilor. Pandurii zburdaseră pe un teren plin de oameni-machetă îmbrăcaţi în roşu. Imobili, puţin dispuşi la efort, mereu departe de adversari, cîini s-au văzut deseori puşi în situaţii complicate de o echipă bine lucrată de un antrenor prea puţin băgat în seamă de cei mari: Petre Grigoraş. Că scorul n-a vrut să se schimbe a fost doar vina oamenilor de atac ai gorjenilor, incapabili să valorifice situaţii de 3 contra 3 sau 4 contra 4, ceea ce legitimează întrebarea scriitorului Radu Paraschivescu pusă la pauză în studioul lui Vali Moraru de pe DigiSport: cum o arăta antrenorul ăsta într-o echipă de top cu jucători mai valoroşi decît Lemnaru-Stromajer-Brata?

Mai mult, Grig a făcut ce trebuia la pauză: a schimbat în tripleta de atac. Dar şi pe cealaltă bancă domicilia un antrenor. Liviu Ciobotariu n-a stat cu mîinile în sîn. După ce a încercat să suplinească absenţa lui Alexe cu un Bakaj moale în atac şi inexistent pe faza defensivă, Ciobi a mutat excelent la pauză. Cu Dorel Stoica între linii şi Munteanu în stînga, Dinamo s-a reechilibrat acolo unde suferise în prima parte: la mijlocul terenului. Cîştigînd duel după duel în zona mediană, liderul a izbutit două lucruri: să nu mai lase balonul oaspeţilor şi să recupereze mai aproape de poarta lui Lazar. După care a venit firescul construit de cei mai talentaţi.

Comentează