Fenomenul CFR Cluj

Un sistem cristalin, jucători compatibili şi lipsa atenţiei sporite a adversarilor au înfipt echipa lui Bergodi pe locul de Champions League. Pentru granzii Capitalei gluma se îngroaşă. Încă o etapă scursă, încă o şansă irosită de a se apropia de indiscutabila revelaţie a acestui campionat. CFR Cluj şi-a văzut din nou de treabă şi a confirmat teoria care susţine că în faţa echipelor mici se cuceresc obiectivele, meciurile cu echipele mari fiind mai degrabă posibilităţi de a te verifca dacă vei putea face faţă întîlnirilor europene. Ei, bine, ardelenii au trecut fără probleme încă un gărduleţ şi se pregătesc să ajungă în faţa zidurilor numite Dinamo, Rapid şi Steaua apăraţi fiind de scutul punctelor acumulate pînă acum.

Un sistem cristalin, jucători compatibili şi lipsa atenţiei sporite a adversarilor au înfipt echipa lui Bergodi pe locul de Champions League. Pentru granzii Capitalei gluma se îngroaşă. Încă o etapă scursă, încă o şansă irosită de a se apropia de indiscutabila revelaţie a acestui campionat. CFR Cluj şi-a văzut din nou de treabă şi a confirmat teoria care susţine că în faţa echipelor mici se cuceresc obiectivele, meciurile cu echipele mari fiind mai degrabă posibilităţi de a te verifca dacă vei putea face faţă întîlnirilor europene. Ei, bine, ardelenii au trecut fără probleme încă un gărduleţ şi se pregătesc să ajungă în faţa zidurilor numite Dinamo, Rapid şi Steaua apăraţi fiind de scutul punctelor acumulate pînă acum.

De ce a rezistat Clujul?
Pentru că şi-a păstrat busola, cum ar spune Andy Roxburgh. Adică, indiferent de micile sincope, nu şi-a bruscat sistemul. Trupa din Gruia joacă acelaşi lucru de pe vremea lui Dorinel Munteanu. Un sistem 4-3-3 pe faza de atac, şi 4-5-1 în cea de apărare, pe care italianul Bergodi le-a îmbunătăţit simţitor. Managementul echipei a mers pe acelaşi filon şi a transferat fotbalişti care se pretează modulului lucrat de doi ani. Aşa s-a făcut că, şi în cazul accidentărilor sau suspendărilor unor piese importante, cei introduşi pe teren să ştie partitura şi s-o interpreteze fără acorduri false. Indisponibilitatea de lungă durată a lui Minteuan nu s-a simţit, pentru că atît Oliveira, cît şi Coroian şi-au asumat prestaţii de titulari. La Craiova absenţele lui Manuel Jose şi Anca au fost suplinite cu brio de Dani şi Cuellar/Didi. Ca să nu mai vorbim că escapada nocturnă a lui Cadu de acum cîteva săptămîni a putut fi amendată, pentru că Galiassi a intrat bine în tandemul cu Jula, adăugînd totodată prestaţiei sale şi două bonusuri ofensive echivalente cu 4 puncte.

Cheia Rapidului
Acelaşi lucru se întîmplă şi la Rapid. 3-4-3-ul lui Răzvan poate fi recitat la fel de uşor prcum versurile maestrului Păunescu din imnul compus de Socaciu. La Constanţa, Coman, Mazilu, Lazăr au absentat, Ganea n-a prins decît banca, însă echipa n-a arătat diferit de cea care elimina anul trecut Feyenoord, Hertha sau Hamburg. În aceste condiţii, traseele balonului par a se confunda cu şinele de tramvai, mingea circulă cu uşurinţă, iar ocaziile de gol apar cu o frecvenţă normală. E adevărat că erorile defensive sînt aceleaşi (vezi găurile mari lăsate sîmbătă de Rada, în special, pe centrul apărării), dar şi ele par a fi parte integrantă dintr-un joc deja cunoscut de fiecare vişiniu.

Problema Stelei
Nu la fel stau lucrurile la Steaua. Şirul de accidentări care parcă tinde matematic spre infinit şi suspendările multiple au afectat ideea de joc a roş-albaştrilor. Jucătorii sînt bulversaţi. Rădoi evoluează cînd mijlocaş, cînd fundaş, Nicoliţă şi Stancu la fel, Paraschiv cînd joacă central, cînd în dreapta. O lipsă de stabilitate acutizată şi de desele încercări ale patronului de a candida nu numai la Preşedinţie, ci şi la Coverciano. Eroare. Din pictura clasică în 4-4-1-1, tabloul Stelei a devenit o pînză urîtă, în care culorile se întrepătrund, fuzionează lăsînd impresia unui kitsch modernist. Pînă şi ocaziile pe care şi le creează trupa lui Olăroiu şi pe care atacanţii săi le ratează cu o uşurinţă de diletanţi par venite mai degrabă de nicăieri decît de undeva.

CFR – încă un atu
Observînd înverşunarea Bistriţei contra Stelei şi opoziţia Farului în faţa Rapidului, atît în luptele de gherilă de pe teren, cît şi arsenalul folosit înainte de meciuri, putem detecta alt avantaj al Clujului. Extrem de important. Neluată în calcul nici de cei mari, trupa lui Bergodi a fost tratată nepreferenţial nici de cei mici. Atitudinea pe care aceştia o arată contra lor diferă mult faţă de cea din meciurile cu bucureştenele. Clujul e tratată încă precum unul de-ai lor. Dacă în faţa Rapidului sau a Stelei adversarii gîndesc cum e mai bine să se apere, pentru că şi un punct e bun, contra Clujului ei se aruncă în atac, socotind că e loc de scos ceva puncte. Unt pe pîine pentru o echipă căreia dacă-i dai spaţii, Semedo şi Surdu nu stau pe gînduri înaintea execuţiei capitale.