Goana după branduri

Nebunia a început de astă-vară, de cînd Universitatea i-a transferat pe Claudiu Niculescuşi pe Boştină.

Nebunia a început de astă-vară, de cînd Universitatea i-a transferat pe Claudiu Niculescu şi pe Boştină. O nebunie care continuă. Cu cît criza se aprofundează, cu atît goana după fotbaliştii ajunşi la crepusculul carierei (şi, implicit, la pretenţii financiare din ce în ce mai mici) se intensifică. Florentin Petre la Brăneşti, Dănciulescu între U Cluj şi Tîrgu Mureş, Nicolae Dică spre Steaua sau Astra, echipă care l-ar vrea şi pe Florin Bratu. Iar lista poate continua. În lipsa starurilor interne în plină forţă creatoare, pe fondul pretenţiilor enorme ale stranierilor care chiar aduc plusvaloare campionatului nostru, cluburile se repoziţionează mergînd la cumpărături în piaţa de branduri.

Experimentul poate fi spectaculos, dar el n-a rodit niciodată pe termen lung. Pe la mijlocul anilor ’80, prim-secretarul Buzăului, celebrul Carolică, formase în Crîng o echipă a cărei linie de atacanţi însuma peste o sută de ani de viaţă. Tripleta Marcu (de la Craiova) – Dudu Georgescu (de la Dinamo) – Kramer avea să facă senzaţie în Divizia A şi să înscrie într- un sezon peste 40 din cele 51 de goluri ale Gloriei. Proaspăt promovată, Gloria a terminat campionatul pe locul 5, la liziera Europei. Proiectul a făcut senzaţie, dar a fost un simplu foc de artificii. Veteranii îşi mai adăugaseră un an la uzură, iar experimentul avea să se încheie imediat. Gloria a terminat sezonul doi pe locul 15, pentru ca anul următor să se ducă înapoi în B.

Cine n-are bătrîni să-şi cumpere, spune un proverb. N-avem zicale însă pentru cei care cred că pot atinge marea performanţă cumpărînd branduri cu termen scurt de expirare fără a le alătura unui grup de tineri puternici, talentaţi, dar fără experienţă. Cînd ai aşa ceva, atunci poţi cupla şi un astfel de jucător albit în marile războaie. Cînd vrei însă să compui fotbalul doar din gloria trecută a acestor nume, o să păţeşti ca Gloria.