De ce riscă Steaua să se transforme într-un banc
De necaz, după eşecul României contra danezilor pe plaja de pe fostul 23 August, un banc a început să circule insistent pentru a ironiza neputinţa de atunci a tricolorilor:
De necaz, după eşecul României contra danezilor pe plaja de pe fostul 23 August, un banc a început să circule insistent pentru a ironiza neputinţa de atunci a tricolorilor:
Cică antrenorul Danemarcei îşi anunţă jucătorii că vor trebui să întîlnească România. Auzind care e adversarul, portarul Sorensen zice :
– Băieţi, n-are rost să pierdeţi vremea, joc singur contra lor. Voi mergeţi liniştiţi într-un pub, că o rezolv eu!
Toţi au fost de acord. La un moment dat, cu berile în faţă, au aprins TV-ul şi au văzut: 1-0 pentru Danemarca, gol Sorensen în minutul 5! Veseli şi mulţumiţi, au stins televizorul şi au continuat distracţia… După vreo oră şi jumătate, cînd au pornit din nou TV-ul, au văzut rezultatul final: Romania 1 – Danemarca 1, gol Mutu, minutul 90!
Pe loc, au lăsat berile şi au fugit la stadion. În vestiar, Sorensen îşi urla disperarea şi, în acelaşi timp, se scuza: Băieţi, îmi pare sincer rău, am fost eliminat în minutul 6!
Azi, la Tîrgu Mureş, Steaua a jucat vreo oră în superioritate numerică, din care peste 20 de minute cu doi oameni în plus. Chiar şi aşa, a înaintat poticnit spre poarta lui Şteţca, şi-a creat cu greu ocazii şi a marcat abia în primul minut de prelungire cu concursul portarului Şteţca. În fapt, cu fiecare eliminare a unui adversar, steliştii îşi developau şi mai evident principala problemă din jocul lor: atacul poziţional. O construcţie îngreunată de penuria ideilor şi de inflaţia atingerilor de minge. De lipsa jucătorilor care să iuţească tempoul pe ultimii 30 de metri şi de neantrenarea deprinderilor de a cere balonul în adîncime, nu întotdeauna la picior. Un meci în care aveai senzaţia că şi dacă Şteţca va rămîne singur, utopic vorbind, tot nu va primi gol.
Dacă nu-şi va rezolva aceste probleme pe terenul de antrenament, Steaua va risca să se transforme dintr-o echipă care încă mai trage la titlu într-un banc bun.