Cipri
Era timpul. Marcase cu Getafe, tur-retur, în Europa League, o făcuse şi în Bundesliga, acolo unde se ocupă şi cu pasele decisive, cum s-a întîmplat cu Wolfsburg, şi cu penaltyurile obţinute, ca în ultimul joc, cu Kaiserslautern. Şi nu din întîmplare, ci ca urmare a poziţionării, în sfîrşit!, pe post de vîrf împins în prima garnitură a lui Stuttgart. Aseară a marcat şi la Klagenfurt pentru o echipă naţională pe care nu o mai onorase cu un gol de la primul joc al lui Răzvan pe bancă, acel 1-0 din Lituania de acum un an şi jumătate.
Era timpul. Marcase cu Getafe, tur-retur, în Europa League, o făcuse şi în Bundesliga, acolo unde se ocupă şi cu pasele decisive, cum s-a întîmplat cu Wolfsburg, şi cu penaltyurile obţinute, ca în ultimul joc, cu Kaiserslautern. Şi nu din întîmplare, ci ca urmare a poziţionării, în sfîrşit!, pe post de vîrf împins în prima garnitură a lui Stuttgart. Aseară a marcat şi la Klagenfurt pentru o echipă naţională pe care nu o mai onorase cu un gol de la primul joc al lui Răzvan pe bancă, acel 1-0 din Lituania de acum un an şi jumătate.
Seara lui Marica în Austria nu s-a terminat însă aşa cum şi-ar fi dorit. L-am văzut punîndu-şi mîinile în cap, după ce balonul deviat de el s-a strecurat parşiv în plasa lui Tătăruşanu. L-am văzut trist la finalul unui meci care ar fi trebuit să fie al lui. Se înşală. Chiar a fost meciul lui. Pentru că acel autogol nemeritat a arătat că Ciprian nu e vedeta, ci omul de echipă. Atacantul care vrea să se şi apere. Nu a fost doar pianistul, ci şi cel ce cară instrumentul. Cîteodată îl mai scapă pe scări, dar numai cine nu munceşte nu greşeşte. Greşesc?
PS. Titlul merge şi pentru Deac, fotbalistul care pare a oferi definiţia seriozităţii la fiecare apariţie pe teren, dar şi pentru Tătăruşanu, autorul a două intervenţii salvatoare în repriza a doua