Marea dilemă

Duminică, la Timişoara, Poli n-a propus doar o formă de protest, ci şi un test de viitor. Dincolo de exuberanţa copiilor întorşi de la Mediaş pentru a întîlni liderul, dincolo de mulţumirea nedisimulată a patronajului în faţa unui rezultat de egalitate, dincolo de valurile de bucurie ale celor 40.000 de fani din tribune, e important ce rămîne.

Duminică, la Timişoara, Poli n-a propus doar o formă de protest, ci şi un test de viitor. Dincolo de exuberanţa copiilor întorşi de la Mediaş pentru a întîlni liderul, dincolo de mulţumirea nedisimulată a patronajului în faţa unui rezultat de egalitate, dincolo de valurile de bucurie ale celor 40.000 de fani din tribune, e important ce rămîne.

Remiza cu Dinamo n-a rezolvat o problemă, ci a adîncit-o. Investitor constant şi tumultuos, patronul Iancu a semănat o frondă şi a căpătat o dilemă. Întrebat în urmă cu doi ani de ce echipe cu bugete de o sută de milioane sînt eliminate în competiţiile europene de formaţii de zeci de ori mai sărace, reputatul Bobby Robson a răspuns rapid şi fără nuanţe. Pentru că nu e suficient să ai bani, trebuie să ştii şi cum să-i cheltuieşti.

Timişoara a cheltuit un rîu de dolari. Şi-a adus vedete, a schimbat antrenori, a transferat nume şi panouri publicitare. Dar, în cei doi ani de cînd Marian Iancu a preluat clubul, niciodată lumea nu s-a bucurat mai tare. A făcut-o duminică în urma reprezentaţiei unor puşti aruncaţi brusc în vîltoare. Copiii au scăpat din taifun, însă întrebarea rămîne. Pot duce ei mai departe echipa, acolo unde vedetele transferate pe bani grei întîrzie s-o facă. Şi dacă da, care vor fi cei ce vineri nu se vor reîntoarce la bătăliile cu Dejul sau Caracalul, ci vor rămîne să se lupte pentru acea mult visată participare într-o cupă europeană. Torje, Daminuţă, Pătraş, Riviş, Latovlevici, Luchin, Scutaru, Pantelimon? Asta-i pînă la urmă marea dilemă.