Play-maker Tătăruşanu

Singurul servant de clasă pentru atacul Stelei a fost portarul!

Singurul servant de clasă pentru atacul Stelei a fost portarul!

Dacă n-aţi văzut meciul, uitaţi-vă atent la tabelul de mai jos.
Gloria    Steaua
15 Şuturi la Poartă    6
6    Şuturi pe poartă    1
5    ocazii    1

Nu este nici o greşeală. Echipa gazdă e trecută prima şi e una şi aceeaşi trupă cu cea care nu mai bătuse pe nimeni de două luni de zile în Liga 1. Echipa oaspete, care cică trage la titlu!, e a doua. Aşa a fost, de fapt, tot meciul.

Bistriţa adevărată
Murphy nu-i tîmpit. Ce începe prost se termină şi mai prost. Pentru Gloria lui Nae Manea, dictonul e valabil în oglindă. Bistriţa a fost în meci nu din minutul 1, ci de la începutul săptămînii. S-a văzut asta la fiecare tackling, la orice deposedare, la toate duelurile. Cu o agresivitate net superioară şi o aşezare defensivă, ardelenii au comprimat spaţiul din faţa porţii lui Albuţ şi l-au deschis acolo unde fraţii Moraes şi Ciprian Petre aveau nevoie să zburde. Au deschis scorul şi apoi s-au uitat la chinul Stelei de a împinge mingea spre terenul advers.

Portarul şi ceilalţi 13
Steaua a fost clienta lui Murphy. A început pe vîrfuri şi a terminat pe brînci. A fost pusă să atace poziţional şi hibele sesizate cu Pandurii, etapa trecută, i-au rînjit iar lui Lăcătuş ca un dovleac de Halloween. Nici o idee de joc, nici o ocazie ivită din dezvoltare poziţională, un singur şut pe poartă, tras de Szekely în ultimul minut al primei reprize. Singurele situaţii de a marca şi unica ocazie cu adevărat imensă au venit pe contraatac. Iar cel care le-a iniţiat a fost, incredibil pentru pretenţiile Stelei!, portarul Tătăruşanu. Iar dincolo, pe fază defensivă, mult deranj reparat cu chiu, cu vai de acelaşi creator de atacuri: goal-keperul.

Fotbal lăutăresc
OK, Lăcătuş are circumstanţe atenuante. A venit în mijlocul sezonului, după alţi 3 tehnicieni, lucrează cu un lot format din două echipe cu deprinderi fotbalistice diametral opuse. Dar a trecut deja o lună, iar Steaua, deşi ţine mingea într-o posesie de-a latul, nu joacă absolut nimic. Ieri, la Bistriţa, a dus greu mingea la margine pentru a veni cu centrări (0 cornere au avut bucureştenii în repriza secundă), a ajuns chinuit la finalizare (0 ocazii create pe fază de joc), nu a ameninţat niciodată din faze fixe. Nu dă semne că şi-ar căpăta o identitate. Rămîne doar o sumă de fotbalişti cu nume care lasă senzaţia că joacă fiecare ce ştie şi cît poate. Fără partitură, după ureche. Ca lăutarii, admirabili la sindrofii şi chermeze. Pentru filarmonica în stare să interpreteze imnul Ligii Campionilor e nevoie de altceva.