Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Treimea ucigaşă

Dinamo a pierdut din vedere un aşa-zis amănunt: fazele fixe. O dată cu el, calificarea în optimile Cupei UEFA. Statistica ultimelor 5 sezoane de Liga Campionilor stopează orice încercare a cîrcotaşilor de minimalizare a fazelor fixe. Conform domnilor de la UEFA, în cea mai importantă competiţie intercluburi a lumii, între 28 şi 35% dintre goluri se marchează ca urmare a speculării baloanelor oprite. Asta înseamnă cornere, lovituri libere din preajma careului sau lovituri de la 11 metri. Aşadar, cam o treime dintre punctele înscrise în ultimul cincinal al Ligii a venit din astfel de faze.

vineri, 23 februarie 2007, 3:26

Dinamo a pierdut din vedere un aşa-zis amănunt: fazele fixe. O dată cu el, calificarea în optimile Cupei UEFA. Statistica ultimelor 5 sezoane de Liga Campionilor stopează orice încercare a cîrcotaşilor de minimalizare a fazelor fixe. Conform domnilor de la UEFA, în cea mai importantă competiţie intercluburi a lumii, între 28 şi 35% dintre goluri se marchează ca urmare a speculării baloanelor oprite. Asta înseamnă cornere, lovituri libere din preajma careului sau lovituri de la 11 metri. Aşadar, cam o treime dintre punctele înscrise în ultimul cincinal al Ligii a venit din astfel de faze.

Treimea despre care vorbim a răpus-o şi pe Dinamo. Sau, dacă vreţi, a ajutat-o pe Benfica să depăşească obstacolul românesc şi să se califice în optimi. De ce? Fiindcă portughezii au tratat cu maximă seriozitate aceste momente ale meciului, atît în faza defensivă, cît şi în atac. Din graficele alăturate se constată că numărul fazelor fixe a fost aproximativ egal. Numai că dacă ai noştri nu au izbutit în urma lor decît un şut spre poartă (cel al lui Niculescu din finalul meciului), portughezii au ameniţat buturile lui Lobonţ de 4 ori şi au marcat aşa ambele goluri.

Majoritatea antrenorilor dedică acestui moment al jocului părţi importante din şedinţele de pregătire. Excepţia de la regulă se numeşte Zdenek Zeman. În vara lui 2005, într-un expozeu ţinut la Coverciano, el a explicat de ce nu le pregăteşte decît la tablă. Fazele fixe sînt chestiuni de concentrare. Am observat de-alungul carierei că jucătorii care rămîn atenţi la aceste lovituri resping aproape mereu atacul adversarului, iar cei care dorm vor fi surprinşi indiferent cîte repetări aş face eu la antrenamente.

Dinamo se apără la cornere cu o mixtură de zonă cu marcaj. 4 jucători sînt gardieni ai bucăţii de teren din proximitatea careului mic, alţi 3-4 sînt desemnaţi la marcaj în funcţie de cîţi fotbalişti aduc adversarii la aceste faze, iar alţi doi sînt plasaţi în faţa careului şi la mijlocul terenului propriu pentru respingeri şi contraatac. Joi seară, doi dintre cei desemnaţi la marcaj, Moţi şi Blay, au dormit, iar de lîngă ei Anderson şi Katsouranis au fructificat identic centrările oferite de Simao Sabrosa.

Doar un şut
Astfel s-a năruit toată munca din prima repriză a cîinilor. În primele 45 de minute, cîinii au jucat ce trebuia. Au păstrat aceeaşi echipă scurtă ca pe Da Luz, căreia i-au mutat centrul de greutate cu aproximativ 15 metri în terenul advers. Cum? Făcînd un presing nu ofensiv, ci super-ofensiv, care a anihilat din faşă principala armă a lusitanilor, ştiinţa pasării. Interceptînd mingea foarte sus, dinamoviştii au reuşit să-şi creeze două situaţii bune, cea din care Munteanu a marcat, şi lansarea lui Dănciulescu oprită (prin fault?) la marginea careului. În tot acest timp, Benfica n-a ajuns la poarta lui Lobonţ decît în urma unor greşeli personale ale aceloraşi Moţi şi Blay sau graţie aceloraşi faze fixe. Chiar şi aşa însă, marea problemă a dinamoviştilor a fost aceea că au ajuns să şuteze o singură dată din careu (Munteanu – la gol), spre deosebire de oaspeţi, care au ajuns să finalizeze din suprafaţa de pedeapsă de 5 ori. Mulţumim, Lobonţ!

Comentează