Joci cît te lasă adversarul

Germania n-a mai făcut spectacolul de pînă acum. Spania n-a mai făcut show-ul din preliminarii. Pentru că s-au respectat şi anihilat reciproc

Germania n-a mai făcut spectacolul de pînă acum. Spania n-a mai făcut show-ul din preliminarii. Pentru că s-au respectat şi anihilat reciproc

Unde a fost Spania aceea devastatoare, care încheia pregătirile cu un triumfal 6-0 contra Poloniei? Dar acea Germanie care împărţea frăţeşte cîte 4 boabe şi Australiei, şi Angliei, şi Argentinei?

Fireşte, în jocul lor nu s-a schimbat nimic esenţial, chiar dacă nemţii au pierdut un sprinter, pe Muller, determinant pentru jocul lor de contraatac, iar ibericii au încercat să dea prospeţime atacului cu Pedro, dar au pierdut tenacitatea, chiar şi fără realizări concrete, a lui Torres. Numai că în fotbal, ca în orice sport de echipă, atunci cînd valorile sînt sensibil egale, joci exact cît te lasă adversarul.

Teamă din respect
Aseară, la Durban, Germania şi Spania s-au temut una de alta. S-au studiat, s-au neutralizat ca baza cu acidul. Într-un cuvînt, s-au respectat. O condescendenţă care a dăunat spectacolului, dar care a conservat scorul pînă în momentul în care a trebuit să se facă diferenţa într-un fel. Un soi de preţuire reciprocă, venind din conştienţa a ceea ce înseamnă un astfel de adversar.

Văzîndu-i pe Low şi pe Del Bosque cum şi-au preparat echipele, cu cîtă migală au studiat cele mai mici amănunte, n-ai cum să nu-ţi aduci aminte de Maradona. În vreme ce spaniolul şi neamţul au prefaţat duelul cu sobrietate şi deferenţă faţă de tot ce însemna oponent, argentinianul l-a dat afară pe Muller din sala de conferinţe, întrebîndu-i pe organizatori dacă băiatul e cumva copil de mingi?. Puştiul a înghiţit în sec, s-a retras stînjenit, i-a făcut loc strategului şi a păstrat pentru meci sentimentul ce-l încerca atunci. Pe care l-a ambalat în două dintre cele 4 goluri cu care Germania a amendat trufia. Sau ignoranţa. Oricum, prostia.

Aseară, Spania şi Germania şi-au dorit atît de mult finala, încît au transformat fotbalul în şah. Dar a meritat. Pentru că, pregătind un astfel de meci aşa, niciodată nu vei trăi cu senzaţia că nu ai făcut tot ce a depins de tine. Restul e voia lui Dumnezeu. Unicul, nu cel contrafăcut, la Buenos Aires, într-o chilie. Ce blasfemie!