Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Cu catapulta pe iPod

Olanda şi-a digitalizat stilul de joc, dar şi-a păstrat abilitatea de a marca de la mare distanţă. Ieri, Van Bronkhorst ne-a auds aminte de Haan, cel care-i marca lui Zoff, în 1978, de la centrul terenului

marți, 6 iulie 2010, 10:53

Olanda şi-a digitalizat stilul de joc, dar şi-a păstrat abilitatea de a marca de la mare distanţă. Ieri, Van Bronkhorst ne-a auds aminte de Haan, cel care-i marca lui Zoff, în 1978, de la centrul terenului

Bijuteria de gol reuşită de Van Bronkhorst, precum şi ghiuleaua cu care Forlan a egalat, repun pe tapet o discuţie veche în fotbal: cea legată de şutul de la distanţă. O specie pe cale de dispariţie într-un timp dominat de acest tiki-taka al spaniolilor, care parcă fac concurs cu tema cine intră cu mingea în plasă. Trasorul, Ghiuleaua sau Bomba, spuneţi-i cum doriţi, este un mod de a decide jocurile care pare să fi devenit anacronic, dar care rămîne pe cît de actual, pe atît de necesar. Ca să nu mai vorbim de spectaculozitate.

Bătrînii hîtri ai stadioanelor spuneau pe vremuri că dacă vrei să cîştigi un meci, ai, n-ai mingea, tragi, dom’le, la poartă!. E cam ca la Loto. Prima condiţie să pui mîna pe premiu e să joci. După cum, condiţia necesară pentru a înscrie este să tragi la poartă.

Într-un fotbal în care spaţiul şi timpul s-au condensat la maximum, într-o vreme în care vezi un balon jucat în careu o dată la 10 minute, şutul de la distanţă devine o armă. Şi încă una calibrată special în avantajul spectacolului, deci al atacantului, de producătorii de echipament sportiv. Încă din 1978, de la celebra minge Tango, Adidas revoluţionează obiectul muncii tocmai în ideea de a fi mai uşor de trimis în poartă. În special de la distanţe mari. Aşa s-a născut mai apoi Etrusco, şi, acum, Jabulani. Cu aceasta din urmă olandezii au stabilit o relaţie complice la acest turneu final. Sneijder i-a îndoit palmele portarului japonez Kawashima, Robben l-a păcălit pe slovacul Mucha, iar ieri, Van Bronkhorst a omorît păianjenul din vinclul porţii lui Muslera.

50% din golurile marcate de olandezi (5 din 10) la acest turneu final au fost marcate din afara careului

Schimbînd sistemul de joc, din tradiţionalul 4-3-3 în acest 4-2-3-1, Bert van Marwijk i-a luat Olandei din efervescenţă pentru a-i oferi mai multă stabilitate. Portocala nu mai e mecanică, ci a trecut în epoca digitală, dar şi-a păstrat o armă, catapulta, cu care a făcut victime şi Rep, şi Haan, şi Gullit, şi Van Basten: şutul de la distanţă.

Comentează