Everestul nostru

În urmă cu aproape 21 de ani, tot pe Sanchez Pizjuan, Steaua reuşea cea mai mare performanţă a fotbalului românesc, cîştigarea Cupei Campionilor7 mai 1986. Seara de basm a fotbalului românesc, cînd Steaua a cucerit cel mai rîvnit trofeu continental, Cupa Campionilor, se apropie de cea de-a 21-aniversare. Pe aceeaşi arenă unde Steaua de astăzi va încerca să întoarcă înfrîngerea cu 0-2 din tur, cu FC Sevilla, roş-albaştrii cucereau definitiv continentul, învingînd pe FC Barcelona cu 2-0, după loviturile de departajare. Andrei Vochin a scris despre povestea acelei mari echipe şi a serii magice de la Sevilla în cartea sa, SuperSteaua. Să ne reamintim cîteva dintre episoadele mai puţin ştiute din spatele acestei performanţe de vis.

În urmă cu aproape 21 de ani, tot pe Sanchez Pizjuan, Steaua reuşea cea mai mare performanţă a fotbalului românesc, cîştigarea Cupei Campionilor

7 mai 1986. Seara de basm a fotbalului românesc, cînd Steaua a cucerit cel mai rîvnit trofeu continental, Cupa Campionilor, se apropie de cea de-a 21-aniversare. Pe aceeaşi arenă unde Steaua de astăzi va încerca să întoarcă înfrîngerea cu 0-2 din tur, cu FC Sevilla, roş-albaştrii cucereau definitiv continentul, învingînd pe FC Barcelona cu 2-0, după loviturile de departajare. Andrei Vochin a scris despre povestea acelei mari echipe şi a serii magice de la Sevilla în cartea sa, SuperSteaua. Să ne reamintim cîteva dintre episoadele mai puţin ştiute din spatele acestei performanţe de vis.

Se scurseseră 120 de minute. Întregul Sanchez Pizjuan fremăta. Spectatorii nu-şi puteau închipui cum nişte anonimi din România putuseră să ţină piept Barcelonei, pe pămînt spaniol. La mijlocul terenului echipele se pregăteau de penaltyurile de departajare.

Ienei se caută în buzunarul de la haină şi scoate hîrtiuţa scrisă după-amiază în hol la Macarena. Trece printre jucători şi anunţă: Bat Majearu, Boloni…, dar face o pauză. Piţurcă ieşise, dar Radu II era un specialist. Baţi, Marine?, a întrebat Ienei. Nea Imi, nu sînt încălzit. Abia am intrat şi îmi tremură picioarele. Refuzat, Ienei şi-a îndreptat privirea spre Iordănescu. Puiu i-a luat-o înainte. Nea Imi, nu. Orice poţi să-mi ceri, numai asta nu. Pentru mine a fost ultimul joc. De acum o să fiu doar antrenor. Îţi dai seama că dacă ratez n-am să mă mai pot uita vreodată în ochii băieţilor. Ienei era în dificultate. Colac peste pupăză, Iovan a venit şi el să anunţe că nu poate trage. Iovan a recunoscut mai tîrziu că a minţit: Mi-a fost frică, ăsta e adevărul.

Tupeiştii Lăcătuş şi Balint
Ienei era într-o mare dilemă. Cine să bată penaltyul al treilea şi al patrulea? Bărbulescu, al 5-lea executant, nu anunţase nici o problemă. Atunci s-a auzit vocea lui Lăcătuş: Lasă, nea Imi, că bat eu şi te fac cel mai mare antrenor al Europei în seara asta!. L-a făcut să tresară pe Ienei. După ani, Marius a rememorat episodul: A fost o nebunie. M-am hotărît aşa, dintr-o dată, cînd am văzut că nimeni nu se înghesuia. Aveam 22 de ani, nu realizam ce răspundere îmi luasem. Acum, n-aş mai bate nici în ruptul capului. Imediat după Lăcătuş s-a înscris un alt puştan al echipei, Balint: Fusesem egali cu ei pînă atunci. Nu mai aveam ce pierde. Cei doi aveau să şi marcheze golurile victoriei, după ce Majearu şi Boloni rataseră pe rînd. Fără intervenţiile magice ale lui Duckadam însă, poate că basmul de la Sevilla ’86 n-ar fi fost decît un alt coşmar.

Spaniolii au îngustat terenul
Nicolae Gavrilă, fostul comandat al clubului Steaua, a povestit în SuperSteaua că înaintea finalei cu Barcelona, spaniolii au cerut ca terenul să fie îngustat cu cîţiva metri. Se temeau de contraatacurile noastre purtate pe flancuri, povestea Gavrilă. Extrem de nervos, acesta chiar a vrut să se adreseze UEFA, dar a fost oprit de Ienei: Lăsaţi-i, domne’, să facă ce vor. Dacă merge jocul nostru, îi batem şi într-o cutie de chibrituri.

Lăcătuş, spaima securistului
La o plimbare înaintea meciului, Lăcătuş era pus pe glume. Depistîndu-l pe securistul ce însoţea grupul, Fiara i-a spus: Haideţi, tovarăşe maior, să vă pozaţi cu noi! Să aveţi o amintire, nu de alta, dar după meci noi rămînem aici cu toţii. A fost momentul în care maiorului i-a îngheţat zîmbetul pe faţă. La întoarcerea la hotel, securistul l-a întrebat pe Lacă: Ei, ai glumit, nu-i aşa ?, dar Marius a preferat să nu-i răspundă, dîndu-i din nou fiori.

Iordănescu jucător
Ceea ce părea o glumă a devenit ceva serios. Tatonat de Ienei, dar şi de Valentin Ceauşescu, Iordănescu a fost trecut pe foaia de rezerve. Discuţia finală a avut loc înaintea plecării spre stadion. Puiule, hotărăşte-te! Te pun pe listă?, l-a întrebat Ienei pe Iordănescu. După ce acesta şi-a dat acceptul, Ienei i-a spus că îl va folosi în ultimele 15 minute: Vreau să faci doar faza de atac şi să ţii mingea. Puiu a avut ultimul cuvînt: Sper să nu fie deloc!. Aşa a ajuns Iordănescu jucător, iar Tudorel Stoica a fost trecut pe foaie antrenor secund.

Arşinel, şef de galerie
Fanii Stelei au stat la meci într-un sector fără scaune, unde biletele erau cele mai ieftine. Şeful de galerie a fost unul inedit, actorul Alexandru Arşinel. Suporterii români au încercat să compenseze prin voce vacarmul de pe Sanchez Pizjuan. În schimb, fiecare spaniol era dotat cu cîte un spray cu goarnă, iar zgomotul era asurzitor.

Infern pe stadion

Cînd au ieşit să inspecteze gazonul, steliştii au fost întîmpinaţi de o atmosferă vulcanică. Eu, unul, m-am tăiat, povesteşte Belo. Balint spune că din cauza atmosferei încinse, bucătarul şi organizatorul Cruţescu au izbucnit în plîns. După numai 10 minute, mulţi au vrut să fugă la vestiare, dar Ienei i-a oprit şi le-a spus că trebuie să se obişnuiască cu atmosfera. În vestiar, linişte apăsătoare. Toţi păreau bulversaţi. Sesizînd momentul greu, Ienei i-a încurajat: De ce sînteţi galbeni? E seara voastră! E păcat, am ajuns pînă aici, trebuie să luăm Cupa!. Au fost exact cuvintele de care aveau nevoie fotbaliştii stelişti.

Ienei, aplaudat la conferinţa de presă
Întrebat dacă este normal ca o finală să se încheie la penaltyuri, Ienei a avut un răspuns care a uimit pe toată lumea. Criteriul de departajare este unul sportiv, nu se dă cu banul. Aş fi fost de acord şi cu rejucarea, poate atunci UEFA ar fi ales cu adevărat un teren neutru pentru a crea din start condiţii egale ambelor competitoare, a spus Ienei. Mai ales ultima frază a tehnicianului stelist a smuls aplauzele ziariştilor spanioli.

Nebunie la sosire
Imediat după terminarea meciului, mulţi suporteri au plecat pe jos spre aeroportul Otopeni, dar au aflat tîrziu că jucătorii vor sosi abia seara. Mulţi dintre ei nu au mai plecat acasă şi au aşteptat pe iarba din faţa aeroportului sosirea eroilor. În momentul apariţei aeronavei a fost delir. 30.000 de oameni (foto) au erupt: Steaua, Steaua!, Campionii! sau Duckdam!, scanda mulţimea. A fost nebunie. Am izbucnit în plîns. Am aruncat cu flori, cu fanioane. Era bătaie. Am aruncat cu parpalacele, sacourile, cravatele, tot, a povestit Lăcătuş acele momente de neuitat.

Imbatabilul Duckadam

Portarul Stelei a fost peste toţi în acea seară magică de 7 mai 1986. A parat patru lovituri de pedeapsă, intrînd în istorie. Înainte de începerea execuţiilor, nimeni nu l-a băgat în seamă pe Duckadam. Doar celălalt portar al Stelei, Stîngaciu. Tu o să ne aduci Cupa! Hai să facem ceva pentru ţara noastră, pentru echipă! Eu o să stau pe margine ş o să mă rog pentru tine!. Apoi a început bătălia. Duckadam a parat tot, aducîndu-i în pragul nebuniei pe spanioli. La sosire, nea Imi a spus că Iovan şi Tudorel vor ţine Cupa. Atunci mi s-a urcat sîngele la cap. Nu am fost genul de om care să ies în faţă, dar acum nu se putea! Pînă la urmă am ieşit toţi trei, rememorează acesta.