Spectacolul superiorităţilor

Show-ul a fost asigurat de erorile defensive şi de perioadele în care unii au fost mai mulţi ca alţii. Da, am avut ce-am dorit. Goluri, 4 la număr, faze de poartă cu duiumul, în special la cea apărată de Curcă, suspans. Pentru suporterul neutru şi nepreocupat de construcţia unui viitor pe solide baze fotbalistice, a fost un derby pe cinste. Un derby însă, să nu uităm, pentru locul 6!

Show-ul a fost asigurat de erorile defensive şi de perioadele în care unii au fost mai mulţi ca alţii. Da, am avut ce-am dorit. Goluri, 4 la număr, faze de poartă cu duiumul, în special la cea apărată de Curcă, suspans. Pentru suporterul neutru şi nepreocupat de construcţia unui viitor pe solide baze fotbalistice, a fost un derby pe cinste. Un derby însă, să nu uităm, pentru locul 6!

Îmbucurător pentru noi e faptul că doar una dintre aceste două echipe va ajunge în Europa la vară. Pentru că la ce joacă în acest moment atît Rapid, cît şi Dinamo, în special pe faza defensivă, nu trebuie să ne aşteptăm la mari fapte de arme. Cu asemenea apărări, care sînt depăşite şi în situaţii de 2 contra 5, cu mijlocaşi gen Adrian Cristea, care aleargă doar cînd are balonul, cu fundaşi care-şi propun parcă, de fiecare dată, să ajungă la minge după atacanţii adverşi, mă tem de întîlnirea contondentă cu Europa. Aia rea, care nu te iartă, aşa cum a făcut-o Răduţă aseară.

10 contra 11
Dinamo îşi revendică începutul de meci. Pe bună dreptate. A absorbit bine presiunea Giuleştiului, cu tot ce însumează ea, public plus echipă, a menţinut balonul imediat după ce l-a capturat şi a pus venin în contraatac. A speculat neatenţia lui Bornescu la excelenta execuţie a lui Andrei Cristea şi lipsa totală de profesionalism a întregii defensive la contra lui Torje din care s-a născut golul lui Alexe. Care a putut bate repede o lovitură liberă pentru că nici un rapidist nu s-a aşezat în faţa mingii, care a permis un duel unu la unu în careu la Andrei Cristea şi nu a blocat, prin Grigorie, şutul lui Alexe din poziţie centrală. Dinamoviştii reclamă că atît timp cît s-a jucat 11 la 11 ei au fost vioara întîi. Numai că Andone a sesizat că lucrurile nu stăteau deloc aşa. Rapidul era în inferioritate, cîtă vreme pomenitul Grigorie nu a făcut decît o recuperare şi a irosit două ocazii imense în jumătatea de oră cît a zăbovit pe teren.

11 contra 11
Soarta a vrut să arate imediat că lucrurile stau aşa. După intrarea lui Herea (implicat în 8 faze de gol şi 7 recuperări), scorul a basculat în doar 4 minute. A fost, de fapt, singura perioadă în care s-a jucat cu adevărat 11 la 11. O perioadă în care tunurile au fost puse pe Curcă, declarat vinovat de primirea primului gol. Numai că nu el e vinovatul. Dacă revedeţi faza, veţi observa cum cei doi oameni din zid, aşezaţi tocmai pe colţul scurt ales de şutul lui Herea, au fugit ca potîrnichile din faţa mingii.

11 contra 10
Ce s-a întîmplat după eliminarea lui Pulhac a însemnat un recital de gafe ofensive rapidiste şi de eroism dinamovist. Am salutat dăruirea unei echipe măcinate de tot felul de războaie în acest sezon, revenirea pe gazon a unui fundaş adevărat cum e Dragoş Grigore şi furia pozitivă a lui Bozovici, cel care, pînă să-şi scape nervii în final, a fost cel mai bun de pe teren, de vreme ce, singur, a creat 31 de acţiuni utile, mai mult de jumătate din cît a creat toată echipa lui Dinamo (56). N-am înţeles însă mişcarea lui Andone în momenntul schimbării lui Ioniţă. Căci, dacă n-a fost vorba de vreo problemă fizică a atacantului, decizia tehnicianului ar anula inspiraţia de a-l fi debarcat la timp pe Grigorie. Aşa cum suita de ratări rapidiste a anulat ştiinţa antrenorului de a-şi duce echipa de atîtea ori în careul adversarului. Şi, o dată cu ea, toată superioritatea numerică.

56 de mingi a jucat Rapid în careul advers. Dinamo doar 22

            Rapid        Dinamo
Ocazii            9    3
Şuturi la poartă    23    6
Şuturi pe poartă    8    2