Apărarea cîştigă

La jumătatea campionatelor civilizate, ca şi la noi, pe locul întîi se află echipele cu cea mai bună defensivă. De ce n-ar fi la fel şi la final. Agenda oricărei cumpene de ani e clară. Înainte de facem anchete, căutăm premianţi şi ne hotărîm asupra decepţiilor. După încercăm să-l concurăm pe Mitică Dragomir şi să previzionăm ce ne aşteaptă. Să intuim mai devreme decît vremurile.

La jumătatea campionatelor civilizate, ca şi la noi, pe locul întîi se află echipele cu cea mai bună defensivă. De ce n-ar fi la fel şi la final. Agenda oricărei cumpene de ani e clară. Înainte de facem anchete, căutăm premianţi şi ne hotărîm asupra decepţiilor. După încercăm să-l concurăm pe Mitică Dragomir şi să previzionăm ce ne aşteaptă. Să intuim mai devreme decît vremurile.

Vrem să ne aflăm viitorul. Unii pentru a-l contempla fatidic, alţii pentru a încerca să-l modeleze. Sînt clipele în care ne rugăm la Dumnezeu să ne ţină mai întîi sănătoşi, iar mai apoi norocoşi. Sînt zilele în care cel mai vandabil produs devine Horoscopul.

Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează, spunea cîndva Tudor Muşatescu. Chiar dacă n-a jucat pe partea lui Borcea, dramaturgul român oferă vorbe valabile şi în fotbal, iar ele pot zămisli şi răspunsul la întrebarea adresată oricărui om de fotbal în zorii anului: Cine ia, frate, campionatul anul acesta?.
Cine vine la rînd?

După ce Clujul a biruit Steaua în 2008 şi Urziceniul i-a făcut-o lui Dinamo în 2009, orice prorocire devine riscantă. Nu şi cea bazată pe o analiză a întîmplărilor din ultimul timp, care să elimine pe cît posibil doza de întîmplare.

Îi voi întrista pe esteţii spectacolului, pe ideologii fentei. Pe acei domni care susţin că ar da o victorie scurtă pe o înfrîngere antologică, dar care atunci cînd intră pe un teren de sport nu s-ar da la o parte să te bată cu un gol din ofsaid, cu un coş cu buză sau cu un netz întîmplător. Lor trebuie să le spun că şi în continuare atacanţii vor vinde biletele, însă defensivele vor fi cele care vor cîştiga trofee.

Pînă şi tu, Barca…
Situaţia la jumătatea întrecerii interne confirmă încă o dată această lege nescrisă. Pe primul loc stau echipele care au primit cele mai puţine goluri. La noi şi oriunde în Europa civilizată. În Anglia, acolo unde cu tot spectacolul Arsenalului, tot Chelsea e lider. În Germania, acolo unde Leverkusenul a fost transformată de Jupp Heynkess dintr-o trupă boemă, eternă făcătoare de show, dar niciodată campioană (numită peiorativ Neverkusen) în lider peste un Bayern care a investit 80 de milioane în transferuri. În Franţa un Bordeaux conduce detaşat nu doar pentru că-i are pe Chamakh şi pe Gourcuff, ci pentru că Blanc a ordonat de pe bancă un mecanism care atunci cînd joacă prost face 0-0, dar nu pierde.

Toată lumea e extaziată de Barcelona. Şi subsemnatul. Dar forţa catalanilor nu stă doar în magia lui Messi sau în fenta lui Iniesta. Ci în acea formă de antijoc vesel pe care l-a pus în scenă Guardiola şi din pricina căruia adversarul se întîlneşte cu mingea în minutele 3, 14, 29, 44 etc….Rezultatul? Barcelona nu-i cea mai prolifică echipă din Spania, ci cea mai ermetică. Cu această medie de un gol primit la două-trei meciuri, Barca a intrat în istorie ca prima echipă care a cucerit toate cele 6 mari torfee într-un sezon.

Cunoştinţa înseamnă să ştii că roşia e un fruct, întelepciune e să ştii să n-o pui în salata de fructe.”
Brian O’Driscoll, rugbyst irlandez

Fotbalul nu e ştiinţă exactă. Dar nu mai e demult un simplu joc. E un război paşnic, care va fi cîştigat de cel care va fi mai bine organizat, cel care va alerga mai mult şi cel care va fi mai inteligent. Pentru cel care se bazează doar pe talent laurii se decernează în curtea şcolii.

Toţi avem talent, dar talentul nu este decît un mijloc de tracţiune cu care unii transportă diamant, alţii cărbune şi atît de mulţi materiale sintetice
Ana Blandiana