Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Mulţumim, nebunilor!

Mîna de oameni care au crezut în miracolul ceh merită toată stima şi, mai ales, toată liniştea noastrăDaţi-ne, mă, şi nouă nişte rezultate, să avem şi noi ce să scriem!. Strigătul de revoltă din clipul televizat al Gazetei era forma civilizată a mesajului transmis de cei care au intrat pe teren şi au urcat scorul meciului tur de la 0-2 la 0-3. Cînd au făcut-o, ei nu mai credeau, la fel ca noi, toţi ceilalţi plictisiţi de eşecurile dinamoviste în Europa.

vineri, 28 august 2009, 10:40

Mîna de oameni care au crezut în miracolul ceh merită toată stima şi, mai ales, toată liniştea noastră

Daţi-ne, mă, şi nouă nişte rezultate, să avem şi noi ce să scriem!. Strigătul de revoltă din clipul televizat al Gazetei era forma civilizată a mesajului transmis de cei care au intrat pe teren şi au urcat scorul meciului tur de la 0-2 la 0-3. Cînd au făcut-o, ei nu mai credeau, la fel ca noi, toţi ceilalţi plictisiţi de eşecurile dinamoviste în Europa.

A fost însă o mînă de oameni care au sperat în tăcere. Întîi să nu fie expulzaţi din Europa. Apoi să bată măcar pentru a le arăta celor care au pătruns pe Ştefan cel Mare că ratarea trebuie împărţită nu doar între jucători, antrenori şi acţionari, ci şi cu acei tîmpiţi solemni care au invadat terenul. Şi în final să ajungă în grupe, în ciuda tuturor pronosticurilor.

A fost o mînă de oameni. Dario Bonetti, cel care era să fie răstignit înainte de a începe munca de creaţie, a ales primul 11, a adus pe teren un mixaj de jucători şi pentru Slovan, dar şi pentru Steaua. Asta la început, pentru ca pe final să mute decisiv cu Niculescu, coautor la golul 3 şi marcator de penalty, cu Torje, transformat în ajutor pentru fundaşi, dar şi piston pentru atac, şi mai ales cu Niculae, care într-o oră şi jumătate a făcut pe teren mai mult decît într-un întreg sezon.

6 şuturi a tras Săgeată la poartă, dintre care 5 !!! cadrate

3 goluri a înscris Marius, 2 în timpul regulamentar şi unul din penalty

Dar e cineva care să nu fi pus umărul într-un fel sau altul la cel mai mare şoc din fotbalul românesc din ultimii ani? Molinero, care a respins de pe linia porţii. Grigore care s-a completat excelent cu Moţi, cel care a recuperat nu mai puţin de 35 de mingi!!! Sau băieţii de culoare, Kone ori Diabate, oamenii care au transformat dumnezeieşte penaltyurile. Sau Andrei Cristea, cel care a deschis balul aşa cum o făcuse şi cu Valencia în altă seară magică. Sau celălalt Cristea, Adrian, care a avut ghinionul de a-i fi stricat portarul o foglia seca uluitoare, chiar înainte de schimbare. Sau Zicu, cel ce a început show-ul, cu acea pasă ideală la primul gol. Sau Boştină, mijlocaşul cu rol de Distonocalm în momentul în care pune piciorul pe minge. Şi care bate penaltyul fără nici o şansă pentru orice portar. Chiar şi Dănciulescu, pentru tot ce a lăsat el în urmă în această echipă. Iar nu în ultimul rînd, Matache, portarul care a dus mai întîi lucrarea la penaltyuri, pentru a deveni erou la încercarea a 10-a a cehilor de la punctul cu var.

Ei, toţi aceşti băieţi superbi, ce n-au jucat pentru zecile de mii de dolari promişi de singurul care chiar credea în acest miracol, Cristi Borcea, ci pentru a şterge o dată ruşinea şi neşansa acumulate în timp, au întors nu o calificare, ci un destin fotbalistic. Cum? Surclasîndu-şi adversarul la toate capitolele: mental, în primul rînd, tehnic, tactic şi fizic, pînă în ultimele minute. Minutele în care le-am mulţumit acestor băieţi că, în sfîrşit, ne-au dat un mare rezultat şi, o dată cu el, prilejul de a vorbi iar despre fotbal. Şi, în rest, să le invadăm terenul cu gîndul şi să-i aplaudăm în linişte.

Slovan    Dinamo
Ocazii    4    9
Şuturi la poatră    18    19
Şuturi pe poartă    5    10
Posesie        46    54

Comentează

Mulţumim, nebunilor!

Mîna de oameni care au crezut în miracolul ceh merită toată stima şi, mai ales, toată liniştea noastrăDaţi-ne, mă, şi nouă nişte rezultate, să avem şi noi ce să scriem!. Strigătul de revoltă din clipul televizat al Gazetei era forma civilizată a mesajului transmis de cei care au intrat pe teren şi au urcat scorul meciului tur de la 0-2 la 0-3. Cînd au făcut-o, ei nu mai credeau, la fel ca noi, toţi ceilalţi plictisiţi de eşecurile dinamoviste în Europa.

vineri, 28 august 2009, 1:20

Mîna de oameni care au crezut în miracolul ceh merită toată stima şi, mai ales, toată liniştea noastră

Daţi-ne, mă, şi nouă nişte rezultate, să avem şi noi ce să scriem!. Strigătul de revoltă din clipul televizat al Gazetei era forma civilizată a mesajului transmis de cei care au intrat pe teren şi au urcat scorul meciului tur de la 0-2 la 0-3. Cînd au făcut-o, ei nu mai credeau, la fel ca noi, toţi ceilalţi plictisiţi de eşecurile dinamoviste în Europa.

A fost însă o mînă de oameni care au sperat în tăcere. Întîi să nu fie expulzaţi din Europa. Apoi să bată măcar pentru a le arăta celor care au pătruns pe Ştefan cel Mare că ratarea trebuie împărţită nu doar între jucători, antrenori şi acţionari, ci şi cu acei tîmpiţi solemni care au invadat terenul. Şi în final să ajungă în grupe, în ciuda tuturor pronosticurilor.

A fost o mînă de oameni. Dario Bonetti, cel care era să fie răstignit înainte de a începe munca de creaţie, a ales primul 11, a adus pe teren un mixaj de jucători şi pentru Slovan, dar şi pentru Steaua. Asta la început, pentru ca pe final să mute decisiv cu Niculescu, coautor la golul 3 şi marcator de penalty, cu Torje, transformat în ajutor pentru fundaşi, dar şi piston pentru atac, şi mai ales cu Niculae, care într-o oră şi jumătate a făcut pe teren mai mult decît într-un întreg sezon.

6 şuturi a tras Săgeată la poartă, dintre care 5 !!! cadrate
3 goluri a înscris Marius, 2 în timpul regulamentar şi unul din penalty

Dar e cineva care să nu fi pus umărul într-un fel sau altul la cel mai mare şoc din fotbalul românesc din ultimii ani? Molinero, care a respins de pe linia porţii. Grigore care s-a completat excelent cu Moţi, cel care a recuperat nu mai puţin de 35 de mingi!!! Sau băieţii de culoare, Kone ori Diabate, oamenii care au transformat dumnezeieşte penaltyurile. Sau Andrei Cristea, cel care a deschis balul aşa cum o făcuse şi cu Valencia în altă seară magică. Sau celălalt Cristea, Adrian, care a avut ghinionul de a-i fi stricat portarul o foglia seca uluitoare, chiar înainte de schimbare.

Sau Zicu, cel ce a început show-ul, cu acea pasă ideală la primul gol. Sau Boştină, mijlocaşul cu rol de Distonocalm în momentul în care pune piciorul pe minge. Şi care bate penaltyul fără nici o şansă pentru orice portar. Chiar şi Dănciulescu, pentru tot ce a lăsat el în urmă în această echipă. Iar nu în ultimul rînd, Matache, portarul care a dus mai întîi lucrarea la penaltyuri, pentru a deveni erou la încercarea a 10-a a cehilor de la punctul cu var.

Ei, toţi aceşti băieţi superbi, ce n-au jucat pentru zecile de mii de dolari promişi de singurul care chiar credea în acest miracol, Cristi Borcea, ci pentru a şterge o dată ruşinea şi neşansa acumulate în timp, au întors nu o calificare, ci un destin fotbalistic. Cum? Surclasîndu-şi adversarul la toate capitolele: mental, în primul rînd, tehnic, tactic şi fizic, pînă în ultimele minute. Minutele în care le-am mulţumit acestor băieţi că, în sfîrşit, ne-au dat un mare rezultat şi, o dată cu el, prilejul de a vorbi iar despre fotbal. Şi, în rest, să le invadăm terenul cu gîndul şi să-i aplaudăm în linişte.

Slovan    Dinamo
Ocazii    4    9
Şuturi la poatră    18    19
Şuturi pe poartă    5    10
Posesie        46    54

Comentează