Cînd Rubinstein cară pianul

Wesley, Gerlem, Burdujan şi Temwanjera în primul 11. Aceasta a fost opţiunea lui Cristi Dulca pentru returul cu Omonia. După 2-0 în tur era evident că drumul cel mai scurt către calificare însemna un gol marcat la Nicosia. Dar 4 atacanţi titulari deodată pe teren păreau cam mulţi. Tehnicianul nu s-a înşelat însă.

Wesley, Gerlem, Burdujan şi Temwanjera în primul 11. Aceasta a fost opţiunea lui Cristi Dulca pentru returul cu Omonia. După 2-0 în tur era evident că drumul cel mai scurt către calificare însemna un gol marcat la Nicosia. Dar 4 atacanţi titulari deodată pe teren păreau cam mulţi. Tehnicianul nu s-a înşelat însă.

Dar socoteala n-a ţinut neapărat de frecvenţa cu care goleadorii au ameninţat poarta cipriotă, ci tocmai din conştiinciozitatea cu care aceştia s-au pus în slujba echipei. Temwanjera hărţuind fundaşii centrali, Burdujan şi Gerlem apărîndu-şi benzile pînă în colţul careului lui Kuciak, Wesley chinuindu-se să facă o opoziţie, fie ea şi pasivă, în momentul construcţiei primare a adversarului.
Ca şi cum Horowitz sau Rubinstein, cei mai mari pianişti ai secolului XX, ar fi pus serios umărul la căratul pianului înaintea concertului propriu-zis. 10, 20, 50 de minute. Cît ar fi fost nevoie, pînă să se ivească scena. Care a apărut la 20 de metri lateral, de unde Wesley a atins doar cîteva clape. Suficient pentru o bară-gol echivalentă cu calificarea în play-off-ul Europa League.