Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Poli a profitat de proverbialul ghinion al lui Lucescu

Recunoscut ca un mare ghinionist în fotbal, Mircea Lucescu are două borne incontestabile în lupta sa cu neşansa: înfrîngerea cu Irlanda de Nord, din toamna lui 1985, pe fostul 23 August şi eliminarea din Cupa UEFA, de acum două sezoane, cînd a primit gol în ultimul minut de joc de la portarul Palop!

miercuri, 29 iulie 2009, 10:33

Recunoscut ca un mare ghinionist în fotbal, Mircea Lucescu are două borne incontestabile în lupta sa cu neşansa: înfrîngerea cu Irlanda de Nord, din toamna lui 1985, pe fostul 23 August şi eliminarea din Cupa UEFA, de acum două sezoane, cînd a primit gol în ultimul minut de joc de la portarul Palop! Cifrele meciului cu irlandezii, consemnate în Gazeta Sporturilor din 17 octombrie 1985 de Gheorghe Nertea şi Mircea M. Ionescu (facsimil), seamănă cu cele monitorizate de italienii de la DSP miercuri seară după Şahtior – Poli. Iată-le:

B de la Bucur. Gigel Bucur. Golgeterul Bucur. Omul care marchează an de an în Liga I, în Liga a doua şi ar fi în stare să înscrie şi-n Liga Marţienilor. Jucătorul a cărui viteză nu e egalată decît de propriul caracter. Piciul care n-a încercat să fenteze nici fotbalul, nici pe cei care i-au deschis drumul către marea performanţă. Şiman poate depune mărturie.

B de la Bourceanu. Marele transfer al acestei veri în Banat. Fotbalistul-salahor, dispus să cărăuşească 90 de minute, să pună capul în gheata adversarului şi apoi să se suie într-un maxi-taxi cu care să plece tăcut acasă. El e băiatul care aseară a pus sîrmă ghimpată de 700.000 de euro în calea unor brazilieni pentru care Ahmetov a scos din buzunar zeci de milioane de dolari.

B de la Baricadă. Acea strategie gîndită just de Neluţu Sabău şi declarată cumva în momentul în care a atras atenţia că Poli merge la Doneţk să facă ce ştie, dar nu mai mult decît poate. Transformînd o echipă ofensivă într-o redută, tehnicianul a izbutit să reducă la minimum riscurile la poarta lui Pantelimon. Otrăvind fîntînile şi pîrjolind ogoarele.

B de la Bonfim. Veriga slabă dintr-un lanţ defensiv aproape fără cusur. El l-a scăpat pe Gladki la primul gol şi de lîngă el a pornit Fernandinho înainte să şuteze pentru 2-2.

B de la Bare. Două la număr, semn că norocul nu face parte din viaţă, ci e viaţă însăşi.

B de la Bucurie? Doar dacă mîine dimineaţă rezultatul de aseară va fi deja uitat. Nu şi hibele din jocul bănăţenilor. Greutatea de a menţine mingea în posesie după capturarea ei. Dificultatea de a duce jocul înainte. Numărul mic de acţiuni ofensive. Meciul nu s-a încheiat, ci doar prima lui parte. Dar acum avem speranţe că miercuri, la Timişoara, băieţii lui Sabău pot şterge acel ultim semn de întrebare.

Comentează